Strigăt mut
…bucuria ivită în duhul umilit şi inima zdrobită
Doamne şi stăpânul vieții mele,
pacea şi bucuria,
puterea şi nădejdea mea cea tare…
La ultima Ta Uşă,
Milă sfântă nesfârşită,
a mea inimă îndrăzneşte-n ceas de seară a bate-n taină,
cu licărul credinței rămas,
cu stropul dragostei dorit…
„O, cum să pot să’Ți cânt mai cu iubire,
ce mir să pun în glasul meu smerit…?”
În mine nimic nu e bun,
fără Tine şi harul Tău sunt ca o frunză desprinsă de pe ram.
Şi sufletul meu cel prea temător stie aceasta atât de bine…
Ajută-mi Mântuitor preaiubit
să port cu nădejde neclintită crucea neputințelor mele!
Fă, Doamne,
mai curând împlinite,
toate după câte inima-mi demult suspină!
(Anonim)
Lasa un comentariu