Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home „Strigătul mut” se va auzi!

„Strigătul mut” se va auzi!

„Strigătul mut” se va auzi!

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

Dreptul piere și nimeni nu i-a aminte, se duc oamenii cinstiți și nimănui nu-i pasă, că din pricina răutății a pierit cel drept” (Isaia 57,1)

Aș dori să leg acest verset , care deschide capitolul 57 din Isaia, de durerea cea mai mare a veacului, a lumii de astăzi: avortul.

        Sub razele aspre a unui cer, în care secolul vitezei este stăpânitor, ne ducem viața noi trupurile locuite de suflet ,prin care avem viață dar care este cel mai uitat chiar neprezent în preocupările majorității. Din clipa când pășin prima dată pe pământ, în fața noastră apare drumul, drumul ce are ca sfârșit moartea. Adică granița , ce te separă de ceea ce va urma ,cum lucrezi ogorul vieții așa vei secera și cum îți vei așterne așa vei dormi. Sufletul are hrana lui iar trupul hrana lui, hrănirea exclusivă a trupului aduce moartea sufletului, însă hrănirea sufletului aduce viață și trupului.

        Confortul plăcerilor duce la comoditatea totală a omului, lipsa de gestionare a timpului, a alegerilor face din noi locuitorii unui babilon dulce . Știinșa înaintează ,medicina e din ce în ce mai dezvoltată , școală e dorită de fiecare și cunoașterea e țelul multora.

Școala unde fiecare individ se formează, locul care deschide universul celor mai necunoscute și interesante lucruri, care te zidește și îți dă o formă , este astăzi locul înspre care cu părere de rău privești. Cu regret vezi cum nu se mai clădește nimic valoros moral ,totul i-a o formă ușoară care nu rezistă la nici cea mai mică furtună. Șchițele din sufletul copilului se spulberă și nu rămâne nici locul .Tinerii ,copii ,adolescenții sunt o problemă a lumii întregi, fiecare popor își dorește tineret sănătos, de aceea caută cele mai bune soluții pentru a-l îndrepta.

Mă voi opri asupra unui aspect din viața tinerilor care distruge atât spiritual, trupește cât și psihic. Când pronunțăm cuvântul libertate pe fața multora se schițează zâmbet, dar în spatele zâmbetului e un perete de durere. Libertatea a fost înțeleasă în mod greșit, de aceea ea s-a transformat în libertinaj, care înseamnă durere.

”Hristos este singurul Educator desăvârșit și învățătura Lui este singura cale spre fericirea fiecărui om, a fiecărui popor și a fiecărei generații. Hristos este lumina și rezolvarea fericită a fiecărei probleme de orice fel și de orice mărime. Nu există nici un întuneric din care El să nu te scoată, nici o trebuință pe care El să nu o împlinească, nici o primejdie din care El să nu te scape.Numai să fie primită și urmată îndrumarea Lui.”(Traian Dorz)

Întrebarea care se pune este:cine îl mai dăruiește pe Hristos ca bucurie s-au cine îi mai încredințează rezolvarea marilor probleme lui Hristos? Școala nu-l mai găzduiește astăzi pe Domnul, spitalele l-au gonit pe Doctorul Suprem  iar societatea se bazează pe propriile forțe. Curiozitatea tinerilor a fost explodată de libertate și de avalanșe cu informații , maturizarea minții în necurăție aduce moartea sufletului și boală trupului, uităm ce spune în Cântarea cântărilor: „vă rog fierbinte[…]nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea” (C.c8,4). Cel mai tentant tărâm este pentru om acela al poruncii date de Dumnezeu ”înmulțiți-vă”, tărâm care face astăzi neprihăniții –prihăniți și din cinstiți –oameni plini de necinste. Cui îi pasă?…

Mulți dau vina pe profesori, pe școală, alții pe neimplicarea preoților, alții însă nu mai au nimic de spus , se luptă să aducă iluzia protecției și încurajează păcatul prin așa zisa educație a sănătății. Bolile invadează populația tânără, mortalitatea crește , spitalele sunt pline, însă nimeni nu apelează la Hristos , toți caută soluții omenești.

Iluzia de protecție persită, dar bolile nu contenesc să apară , cinstea fecioriei este astupată de cenușa poftelor păcătoase, trupul templul Duhului Sfânt se face templu al desfrânării și morții. Avortul , face din unii  tineri de azi, criminali și părtași ai celui mai greu păcat , un păcat încurajat și un păcat care promite făptuitorilor libertatea. Ce fel de libertate, o libertate dureroasă , înșelătoare, la început fiint dulce dar la urmă gustul ei amar schimbă radical situația.

Plăcerea e acum plângere, ușurarea e acum cea mai mare apăsare, „neam de stricați și desfrânați”( Is 57,3b) , „cei fără de lege nu au pace, zice Domnul„(Is 54,21). Drama uciderii de prunci nu dă pace, sufletelor care au făcut-o și oprindu-mă asupra tinerilor care trec prin cuptorul păcatului acestuia, descopăr parte a lumii în care profunzimea durerii aduce scrășnirea dinților. Ma șocat mărturisirea unei femeii, care după douăzeci de ani a mărturisit drama prin care a trecut, plângea amarnic, voia să-și scoată inima din piept, dar nu mai putea face nimic. Nimeni nu spune tinerilor , ce e defapt întreruperea de sarcină.Nu e o operație de apendicită, când dai afara din tine ce e rău, e defapt crimă, un trup zdrobit cu cea mai mare cruzime de cel ce se numește chirurg. A urmărit-o un vis care a adus-o în pragul disperării, acea femeie a spus așa: ”Srigătul mut al pruncului meu, mă va judeca , el va fi auzit când voi trece granița numită, moarte, iar suferința lui, imi va fi dată mie , eu cea care i-am provocat-o.”

Părintele Paisie Aghioritul povestește o vedenie :”Într-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricoșătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Marțea Luminată[…] La ora douăsprezece, în miezul nopții, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului și aprindeam lumânări pentru cei morți, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor. În partea stângă era un teren viran, plin de stânci și văgăuni, care se mișcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de țipete sfâșietoare,  care-ți rupeau inima. Chiar și cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. În timp ce sufeream din pricina acelor țipete sfâșietoare și mă întrebam de unde provin și ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: “Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele morților care vor învia. Iar în locul care se cutremură de țipetele sfâșietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâți prin avorturi”. După această vedenie mi-a fost cu neputință să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simțit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.”

Avortul este un păcat înfricoșător. Este o ucidere, și încă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părinții trebuie să înteleagă că viața începe în clipa zămislirii.

Dragul meu suflet și dragul meu tânăr și tânără, iată partea nevăzută a lumii în care traim , al păcatului ce-l săvârșim, iată durerea din zâmbetului forțat , din spatele vârstei care ar trebui să fie inocență. Prietenia este locul în care noi îl dăruim pe Hristosul din noi, viața cu El e fericire, dacă noi suntem fericiți care cunoaștem acest lucru să-l dăruim pe Hristosul din noi. Dacă iubirea e unirea omului cu Hristos și noi trăim bucuria unirii , să o ducem celor singuri care nu îl cunosc pe El.

Cinstea nu e o rușine , urmarea căii strâmte nu e o pagubă, nu e durere, dar ea cere sacrificiu însă aduce pe Hristos ca libertate deplină. Petre Țuțea spunea foarte frumos „ să nu necinstească nici o fecioară , pentru a nu ofensa majestatea maicii Domnului.

„Dacă aceste două suflete se păstrează amândouă curate din copilărie, prin tinerețea lor și până la vremea însoțirii lor, toate binecuvântările care au fost rostite pentru ei din gura Domnului se vor împlini negreșit, la timpul și în felul rânduit de Dumnezeu.

Dacă ei , din tinerețea lor, prin felul rău de viață pe care o duc, se îndepărtează de voia lui Dumnezeu întinându-se cu păcatul, păcatul face întotdeauna dezordine și nefericire înlăuntrul omului și în afară. Vor fi nefericite nu numai căsniciile acestea ci și urmașii lor ,până știe când. ”(Traian Dorz)

Cei care cunoaște-ți pe Domnul „gătiți, faceți drum, dați la o parte orice piatră din calea poporului meu” (Is 57,14b)Suntem chemați la o misiune importantă, să îl ducem pe Domnul fiecărui suflet tânăr, fiecărui om cere nu îl cunoaște pe El, trebuie să pietruim drum spre cunoașterea Lui. Să lăsăm comoditatea, preocupările egoiste, timpul petrecut în fața calculatorului, în fața ecranului să le transformăm în timp pentru misiune și rugăciune. Tu, care astăzi ești drept mâine te poți clătina, dacă nu lucrezi să-ți ții sufletul curat și inima trează . Leul păcatului urlă și sufletul drept poate cădea oricând , de aceea să nu uităm îndeamnul de a veghea neîncetat.

Dumnezeu poate preschimba păcatul în virtute, alunecarea într-o nespusă aflare a fericirii, dragostea nesănătoasă , ușuratică într-o dragoste sănătoasă și puternică , doar dacă noi dorim acest lucru și ne dăruim Lui întreaga noastră existență, dacă prin lacrimi amare ne căim și ne lipim viața de viața lui Hristos prin pocăință.

Să alergăm după fiecare suflet, să-L dăruim pe Hristos care este libertatea ce aduce bucurie, lumina care luminează tinerețea, bătrânețea și moartea. Să fim sarea ranelor pentru ca ele să poată afla dulceața mustrării cu dragoste, să ne purtăm crucea cu demnitate și la fiecare pas să luăm mai conștiincios sarcina, pentru a vedea răsplata veșnică în Hristos.

Tudosanu Ancuța

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat