Dacă vă batjocoreşte lumea, nu vă tulburaţi şi nu vă miraţi; viaţa de aici nu e de odihnă, ci de luptă.
Ar fi rău dacă lumea v-ar vorbi de bine. Asta ar însemna că trăiţi în deprinderile şi poftele ei.
Ce împărtăşire poate avea lumina cu întunericul? Lauda fiilor veacului vă poate primejdui. Prin această laudă, creşterea vieţii voastre duhovniceşti poate fi stânjenită, iar râvna slujbei voastre, împuţinată.
Ceea ce e din lume e fugarnic şi fără temei. A te încrede în fiii veacului înseamnă a zidi pe nestatornicia nisipului mânat de vânturi în toate părţile. Azi te slăvesc, mâine te strivesc.
Cu ce alai nu M-au întâmpinat pe Mine în Ierusalim!… Iar după trei zile, când simţiră că Eu sunt împotriva vieţii lor întinate, uitară că strigaseră „Osana!” şi începură să strige „Răstigneşte-L!”
Chiar dacă se ridică împotriva voastră fraţi în credinţă, pentru că nu vă înţeleg şi vă pricinuiesc astfel mâhnire, fiţi-le recunoscători.
Amintiţi-vă că Dumnezeu cu toate duhurile Lui cereşti, cu îngerii şi cu sfinţii sunt alături de voi şi vă ajută să vă împliniţi slujba voastră în duhul dreptăţii şi al credincioşiei, insuflaţi fiind statornic de Sfântul Duh.
Nu pierdeţi curajul!
Vine vremea când toate hotărârile voastre sfinte şi toată osârdia iubirii voastre se vor vădi lumii. Voi v-aţi făcut vrednici de slava cea veşnică prin trudele voastre şi prin râvna iubirii voastre slujitoare.
Ca să mântuiesc lumea, Eu a trebuit să Mă lepăd de toate şi să fiu părăsit de toţi – înainte de a câştiga biruinţa deplină. Vă miraţi că vă părăseşte lumea? N-a părăsit ea pe Însuşi Preabunul Dumnezeu? Fără aceste necazuri şi mâhniri nu puteţi ajunge fii adevăraţi ai Tatălui vostru Care este în ceruri.
Să nu vă înşelaţi cu închipuirea că oamenii care trăiesc în huzur şi au de toate sunt închinători adevăraţi ai lui Dumnezeu. Dimpotrivă.
Ei sunt în chipul acelor oi care ani de-a rândul găsesc păşuni bogate în locuri mai depărtate, răzleţite de turmă, de stână şi de păstori; însă ele sunt în primejdia de-a fi răpite şi sfâşiate de fiare. Într-o bună dimineaţă, fiarele sălbatice vor şi face ospăţ cu ele. Şi atunci ce folos de păşunea lor cea bogată?
Dar oile cele care rămân pe lângă stână şi lângă păstorul lor, chiar dacă sunt mai firave, sunt la adăpost de orice primejdie şi liniştite, pentru că le păzeşte un păstor care veghează.
Aşa e de multe ori în lumea aceasta cu cei necredincioşi şi cu cei credincioşi.
Sadhou Sundar Singh
din ”La picioarele Stăpânului meu”, Ediţia a IV-a
Traducere de prof. dr. Gr. Cristescu şi Preot Iosif Trifa
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2010