Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home ZIUA DOMNULUI… ZIUA SUFLETULUI…

ZIUA DOMNULUI… ZIUA SUFLETULUI…

ZIUA DOMNULUI… ZIUA SUFLETULUI…

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile Sale care a făcut (facerea lumii) şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea“… (Facere 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicându-i: „În şase zile veţi lucra, iar a şaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel care va lucra în ziua odihnei va fi omorât“ (Ieşire 31, 15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău“… (Ieşire 20, 10). Această poruncă a Domnului a pus-o şi Biserica în a patra poruncă bisericească: „Adă-ţi aminte de ziua duminicii şi o sfinţeşte pe ea“.

Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe aceasta. Duminicile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba diavolului decât în slujba măririi lui Dumnezeu. Biblia şi Biserica ne spun că ziua a şaptea – duminica – este ziua Domnului; dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui e această zi. „A mea este ziua a şaptea – zice diavolul – pentru că în această zi aleargă oamenii să-şi isprăvească daraverele şi fac negustorii şi târguri de unde nu lipseşte fiica mea Înşelăciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii şi mai ales în această zi intră în casa şi biserica mea, în crâşmă, unde mă preamăresc cu sudălmi, beţii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a şaptea e ziua mea – zice satana – pentru că în această zi îmi slujesc mie omenii mai mult ca oricând“…

Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun că ziua Domnului o „petreceau întru învăţătura apostolilor şi în rugăciuni, şi fapte bune“ (Fapte 2, 42). Dar satana a tot stricat mereu sărbătorile până am ajuns la cele de azi despre care zice Domnul prin Amos proorocul: „urăsc sărbătorile voastre“.

Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şi mărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de mai sus. În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul (sau, mai bine zis, şi pământul cu cerul): „Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El soarele şi luna, stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El împăraţii pământului şi popoarele… că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit“… (Ps. 148). Dar, în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâşmele, jocurile, clăcile, balurile, ospeţele şi toate tămbălăurile şi păcatele. O, ce nărav urât şi păgân am apucat noi creştinii de azi, că toate desfătările cele lumeşti şi de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului.

Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, l-a trimis pe căpitanul Apolonie să-i măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Şi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a făţărnicit a fi de pace şi a aşteptat sărbătoarea Sâmbetei, când tot poporul era la plimbare pe uliţe şi la petreceri. Atunci ieşi Apolonie fără veste cu ostaşii pe uliţă şi umplu de sânge şi ucidere uliţele Ierusalimului (II Macabei, cap. 5). Această istorie este cu mare înţeles şi pentru noi, creştinii de azi. Şi diavolul, ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnului şi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şi face grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor. Crâşmele, uliţele, locurile de joc şi petreceri, în toată duminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit şi omorât.

Cititorule! Cum prăznuieşti tu şi cu ce folos sufletesc prăznuieşti tu ziua Domnului, ziua sufletului?

Cerşetorul ce fură al şaptelea leu
Cine nu cinsteşte ziua Domnului e la fel cu un cerşetor care, mergând în calea sa de cerşire, întâlneşte un om milostiv ce are 7 lei în punga sa. Omul cel milostiv îi dă cerşetorului 6 lei şi îşi lasă numai unul, dar cerşetorul se face obraznic, sare la om şi îi fură şi leul al şaptelea.
Aşa şi Dumnezeu cel milostiv dă omului şase zile pentru grijile şi lucrurile sale, dar omul sare să fure şi ziua a şaptea, care este ziua Domnului.

Cel ce nu-şi închide oile noaptea
Ioan întrebă pe Domnul, zicând:
– Spune-mi despre sfânta duminică. Şi Domnul zise:
– Ascultă, Ioane drepte: duminica este Domnul şi Domnul este duminica. Cel ce cinsteşte duminica cins¬tit va fi de Domnul înaintea îngerilor şi a oamenilor. Dumnezeu binecuvântează casa şi lucrurile celui ce cu toţi ai săi cinsteşte duminica. Şi Ioan zise:
– Dacă un om posteşte şi se roagă în cele şase zile, dar nu cinsteşte sfânta duminică, ce va pătimi?
– Ascultă, Ioane drepte: dacă un om paşte oile sale toată ziua, dar noaptea nu le închide, ce i-a folosit? Aşa-i şi cu omul care se roagă şi posteşte, dar sfânta duminică nu o păzeşte. Şi tot cel ce zice că-L iubeşte pe Dumnezeu, şi nu păzeşte sfatul duminicii, mincinos este…
(Dintr-o carte veche)

O statistică despre când se întâmplă cele mai multe bătăi şi omoruri
Cârmuitorii ţărilor au făcut statistică, să afle când se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi şi omoruri. Statistica a ieşit aşa cum o arată scara din chipul de mai jos. Cuţitul cel mai mare şi mai plin de sânge e în ziua duminicii. Adică în ziua Domnului, în ziua sufletului – şi în sărbători – se fac cele mai multe bătăi şi omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe la crâşme şi, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi şi scot cuţitele.

Iată cum a stricat diavolul, cu ajutorul băuturilor, ziua Domnului şi a făcut din ea ziua morţii trupeşti şi sufleteşti.

Citiri şi tâlcuiri din Biblie : adânciri sufleteşti în Sfintele Scripturi / preot Iosif Trifa. – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *