Hristos, Biruitorul morții și al păcatului, „Lumina cea adevărată” (Ioan 1, 9) care ne dăruiește „lumina vieții” (Ioan 8, 12)
† IERONIM,
din mila și cu harul lui Dumnezeu
Episcopul Daciei Felix
Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler și
Preaiubiților credincioși creștini din Eparhia Daciei Felix,
Har, bucurie, pace și sănătate de la Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, întru toate bunăvoire cu prilejul luminatului Praznic al Învierii Domnului, iar de la Noi arhierești și părintești binecuvântări!
„Intrați toți întru bucuria Domnului nostru! (…) Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit (…) Înviat-a Hristos și viața stăpânește!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură, în Slujba din noaptea Sfintelor Paști)
Binecuvântați credincioși,
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Dăm slavă lui Dumnezeu, Care este „scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară” (Psalmi 45, 1), și, cu multă credință și evlavie, Îi mulțumim pentru că ne-a învrednicit și în acest an să ne împărtășim cu toți din bucuria sfințitoare a Învierii lui Hristos.
Iată că, după o perioadă intensă de pregătire duhovnicească, în care ne-am străduit să împletim postul cu rugăciunea și cu faptele bune într-o frumoasă cunună a virtuților, am fost întâmpinați, în această „noapte mântuitoare și strălucitoare, înainte-vestitoare a zilei celei purtătoare de lumină a Învierii”, de chemarea „Veniți de primiți lumină!”, rostită cu multă căldură și dragoste de către slujitorii Sfântului Altar. Praznicul și bucuria Învierii Domnului încep cu această invitație lămurită și neșovăitoare de a primi Lumina, fizic și duhovnicește, de a aprinde candelele noastre din făclia purtată de preoți și, mai cu seamă, de a ne împărtăși duhovnicește de Hristos, Luminătorul mântuirii noastre, Cel Care „din mormânt, cu trupul, tuturor a strălucit”.
De altfel, întreaga slujbă a Praznicului Învierii este o cântare și o mărturisire a Luminii, a Strălucirii, a mântuirii și a Mântuitorului pe care profeții îl numesc „Soarele Dreptății” (Maleahi 3, 20). Din acest motiv, întocmai cum întunericul este răpus și risipit de lumânările și candelele credincioșilor, care se aprind una câte una din făclia preotului, formând împreună un scut împotriva nopții, tot așa suntem și noi chemați să risipim întunericul păcatelor primindu-L în sufletele și în viața noastră pe Însuși „Hristos strălucind”, Care „a ieșit din mormânt ca un mire” și „ne-a deschis nouă ușile Raiului”. Cu alte cuvinte, Hristos Înviat ne umple de lumina sfințeniei și ne descoperă și ne luminează calea către Împărăția Cerurilor.
Iubiți credincioși și credincioase,
Evenimentul Învierii lui Hristos este prilej de bucurie și de cântare pentru întreaga creație, deoarece „acum toate s-au umplut de lumină: și cerul, și pământul, și cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit” (cântarea a III-a, Canonul Învierii). Observăm și mărturisim prin frumoasele cântări ale Bisericii că, prin Învierea Sa din morți, Mântuitorul luminează toate; Hristos Înviat risipește întunericul și îl desparte pe acesta de lumină ca un Dumnezeu, dăruindu-ne tuturor „lumina vieții”.
Ce înseamnă această „lumină a vieții”? Înseamnă cunoaștere sau revelare, dar totodată și conștientizarea și asumarea a ceea ce ni s-a arătat. În sens fundamental, prin această metaforă ni se descoperă că lumina este ea însăși izvorul vieții sau al viețuirii. Hristos, Mântuitorul Înviat din mormânt, este Lumina vieții, după cum El Însuși ne mărturisește în Sfânta Evanghelie după Ioan: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). Este foarte important de remarcat faptul că, pentru a nu umbla în întuneric, nu este de ajuns să ni se descopere și să vedem Lumina. Noi nu suntem niște simpli spectatori ai Luminii, ci ne dorim cu toată ființa noastră ca întreaga noastră existență să fie pătrunsă de Lumină, să se desfășoare în Lumină. Creștinii nu se mulțumesc doar cu a privi Lumina, ci au nevoie să participe și să se miște în Lumină, pentru că nimic nu este mai dificil decât a rătăci în întuneric. Pentru a ne bucura de prezența Luminii este impetuos necesar să stăm sau să rămânem în Lumină, să urmăm Luminii, adică lui Hristos, să lăsăm Lumina să ne lumineze existența, pentru că așa precum lumina împrăștie întunericul și ne descoperă bogatul orizont al cunoașterii, tot așa și Hristos ne luminează prin harul Său cel Sfânt calea către mântuire, risipind întunericul păcatelor și al morții. Un mare părinte ale Bisericii, Sfântul Macarie Egipteanul, ne învață că „sufletul care se învrednicește să se împărtășească de lumina lui Hristos devine în întregime lumină. Sufletul care a fost luminat în chip desăvârșit de frumusețea slavei luminii feței lui Hristos, care a intrat în comuniune cu Duhul Sfânt și s-a învrednicit a se face lăcaș al lui Dumnezeu, se face în întregime ochi, lumină, față, slavă și duh. Așa îl face Hristos, Cel Care îl sfătuiește, îl susține și îl poartă, îl împodobește și îl înfrumusețează cu frumusețe spirituală”1
Prin urmare, lumina nu este doar cunoaștere, revelație, ci șischimbare, transformare, transfigurare. Evenimentul Învierii ne invităsă-L „vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind” și,totodată, ne îndeamnă să ne împărtășim și să Îl primim peMântuitorul în sufletele și în viața noastră, după cum amintește șiuna dintre cântările Praznicului: „Să ne apropiem, purtătorilor delumină, de Hristos Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire, și săprăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paștile luiDumnezeu cele mântuitoare” (cântarea a V-a, Canonul Învierii).
Așadar, Praznicul Învierii Domnului reprezintă o invitație pentru fiecare dintre noi de a-L descoperi pe Mântuitorul, pe Care Îl numim încântări „Soarele Cel mai înainte de soare” (Icos, Canonul Învierii), și dea ne împărtăși din bucuria certă că, „Înviind Iisus din mormânt, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă” (Stihire, Canonul Învierii). Cepoate aduce mai multă bucurie și mai multă speranță decât viața? Iardacă viața este bucuria și speranța noastră, atunci cu atât mai mult ni-Ldorim pe Hristos Înviat, Care este „Lumina cea adevărată ce lumineazăpe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9), pentru a ne lumina viața șicalea către Împărăția lui Dumnezeu. Ne este de folos să îl primim în viațanoastră pe Hristos Înviat, afirmă Sfântul Macarie Egipteanul, pentru că, „după cum în legea fizică cel ce umblă în lumină nu se poticnește, tot așași în lumea rațională, cel ce se află în sfințenie desăvârșită nu dorește pecele viclene și nu cugetă pe cele josnice”2
În limba greacă, limba Noului Testament, cuvântul fos (φως) setraduce cu termenul de lumină. Nu este vorba despre orice fel de lumină,ci despre o Lumină care are potența de a transforma, care înfierbântă,care, prin dogoarea sa, produce o schimbare, determină o finalitate, un rezultat. În Evanghelia după Matei, Mântuitorul se adresează Apostolilor și mulțimii care Îl urmau, spunându-le: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei5, 14), apoi completează: „Aşa să lumineze lumina voastră înainteaoamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească peTatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Dar atât Apostolii, cât și mulțimea credincioasă fuseseră luminați, prin învățături și minuni, decătre Însuși Mântuitorul. Nu erau ei Lumina Însăși, ci mărturisitori ai Luminii în lume, candele aprinse de la Făclia Hristos. În prologul Evangheliei după Ioan se amintește: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 1, 4-5, 9). Observăm așadar că, în sens creștin duhovnicesc, Lumina, Care este Hristos, Soarele Dreptății, se revarsă asupra oamenilor și are un rol formator, modelator. Din dragoste nețărmurită față de oameni, Hristos Înviat ni se revelează ca Lumină și ne invită să devenim fii ai Luminii și, mai cu seamă, potrivit cuvintelor pauline, „să umblăm ca fii ai luminii” (Efeseni 5, 8). Sfântul Grigorie de Nyssa observă, foarte frumos, că „Dumnezeu ne-a făcut luminoși și vrednici de iubit prin faptul că răspândește peste noi harul Său cel sfânt. Când sufletul e unit la maximum cu Dumnezeu prin iubire se află în lumină fără umbră. Totul e plin de înțeles, totul e deplin clar, deși de o claritate infinită, deci necuprinsă niciodată deplin” 3
Așadar, Hristos este Lumina care ne luminează și Care ni se împarte, care ne deschide ochii sufletului pentru a vedea frumusețea Împărăției Cerurilor, care ne încălzește cu razele Ei și care ne atrage către Ea. Hristos ne oferă lumina Sa pentru că ne iubește. Jertfa Sa este dovada concretă a iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Iar dacă ne iubește, Hristos Dumnezeu nu doar că ne-a salvat din ghearele morții, dar ne și ajută să ajungem la limanul mântuirii. Prin urmare, El este Lumina noastră, dar și prietenul nostru; El ne luminează calea către îndumnezeire, dar ne și ajută prin Harul Său cel Sfânt de a parcurge acest drum, sprijinindu-ne și învățându-ne să ne ferim de accidente, de abateri, de suferința patimilor. Hristos are puterea de a face din noi făclii de lumină, și anume mărturisitori ai Săi și moștenitori ai Împărăției Sale.
Binecuvântați creștini,
În această „noapte mântuitoare și strălucitoare” (Cântarea a VII-a, Canonul Învierii), îndemnul de a primi Lumina ni se adresează tuturor. Hristos a Înviat pentru toți oamenii, iar lumina sfântă a Jertfei Sale strălucește mai tare decât soarele.
În prezența Luminii toate se transformă, toate dobândesc sens, rațiune. Din acest motiv, suntem invitați să primim Lumina și, în egală măsură, să ne aprindem candela sufletului, devenind noi înșine propovăduitori ai Luminii. Prezența și lucrarea Luminii în inimile și în viața noastră ne cheamă la misiune. Sfântul Macarie Egipteanul învață că „Domnul Însuși a spus că sufletele celor drepți se transformă în lumină cerească (Matei 5, 14). Transformându-i în lumină, El a rânduit ca lumea să fie luminată de ei (Matei 5, 15-16). Astfel, El a vrut să spună: nu ascundeți darul pe care l-ați primit de la Mine, ci dați-l tuturor celor ce voiesc să-l aibă” 4
În ziua Praznicului Învierii, Vă adresăm cu dragoste și nădejde aceeași rugăminte părintească: împărțiți Lumina din care v-ați luminat și v-ați împărtășit în această „aleasă și sfântă Zi”cu toți cei de acasă și cu toți cei pe care îi întâlniți; deveniți făclii purtătoare de Hristos și mărturisitori vrednici și îndrăzneți ai Învierii Lui; transformați-vă în candele care luminează prin faptele cele bune, prin virtuți, cunoscând faptul că „virtuțile au în ele nu numai o tărie de voință, ci și lumina descoperită a înțelesului vieții și a țintei spre care înaintează ea. Cel ce crește duhovnicește se aseamănă tot mai mult cu Domnul sau se reazemă pe El și se hrănește din El, ca din pomul vieții” 5
Ne rugăm cu multă speranță lui Hristos, „Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea (…) Care a făgăduit să fie cu noi, cuadevărat, până la sfârșitul veacului” (Cântarea a IX-a, CanonulÎnvierii) să vă ocrotească, să vă binecuvânteze cu darurile Sale celemulte și să vă dăruiască neîncetat lumina Sa cea mântuitoare, spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.Praznicul Învierii Domnului și popasurile duhovnicești din Săptămâna Luminată să vă fie tot atâtea repere și luminători sprecredință, spre rugăciune și spre tot lucrul cel bun. Vă dorim „sănătate spre viață” (Ecclesiasticul 38, 14), „Har şi pace, de la Dumnezeu, Tatălnostru, şi de la Domnul Iisus Hristos” (2 Tesaloniceni 1, 2) și bucurii duhovnicești nenumărate.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Cu arhierești binecuvântări, al vostru al tuturor, de tot binele
voitor şi către Hristos Domnul, Cel Înviat din morți, rugător,
† IERONIM,
Episcopul Daciei Felix
1 Sfântul Macarie EGIPTEANUL, Omilii duhovnicești, în colecția Părinți și Scriitori Bisericești, vol. XXXIV, traducere de Pr. Constantin Cornițescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, pp. 87-88.
2 Sfântul Macarie EGIPTEANUL, Omilii duhovnicești, p. 72.
3 Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, în colecția Părinți și Scriitori Bisericești, vol. XXIX, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae și Pr. Ioan Buga, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 134 și p. 139, nota subliniară 51.
4 Sfântul Macarie EGIPTEANUL, Omilii duhovnicești, p. 89.
5 Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, p. 121, nota 16 și nota
