Plin nu numai de toată recunoştinţa pentru mulţimea binefacerilor primite din partea Domnului Hristos,
dar mai ales plin de puterea şi de siguranţa pe care o dă sufletului vederea minunilor săvârşite zilnic pentru el de către grija şi iubirea lui Dumnezeu
– credinciosul statornic are o stare totdeauna binecuvântată.
Viaţa lui va fi plină de cântare, de rugăciune şi de laudă pentru Dumnezeu.
Şi tot ce va face va fi din toată inima făcut, fiindcă îşi dă seama ce slujbă cutremurătoare şi sfântă împlineşte el în felul acesta către Dumnezeu.
Psalmistul Domnului spune: Te laud din toată inima mea, căci cânt înaintea îngerilor Tăi cei sfinţi.
Mă închin din toată inima mea, pentru că sunt în Casa Ta, în Templul Tău, în biserica Ta cea sfântă.
Şi laud din toată inima mea Numele Tău cel Sfânt, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci s-a mărit slava Ta prin împlinirea făgăduinţelor Tale…
Prin împlinirea făgăduinţelor Domnului, făcute fiecărui credincios al Lui, se măreşte slava Domnului în faţa fiecărui ochi care le vede
şi a oricărei credinţe care le descoperă.
Cu cât ochiul e mai treaz şi credinţa mai curată, cu atâta împlinirea făgăduinţelor Domnului va face sufletul mai fericit să cânte
şi mai smerit să se închine,
şi mai recunoscător să laude Numele lui Dumnezeu!…
Nu este nici un om care să nu fie dăruit de Dumnezeu cu nespus de multe binecuvântări,
numai că prea puţini văd aceasta şi prea rar întorc ei spre Dumnezeu recunoştinţă pentru ele.
Dar şi acelor puţini care o întorc, ce slabă şi nevrednică le este de multe ori recunoştinţa pentru binecuvântările primite neîncetat de la El.
Câţi dintre cei care cântă Domnului, cântă înaintea îngerilor, din toată inima şi cu toată evlavia sufletului lor, în toată sfinţenia şi cu toată vrednicia?
Câţi dintre cei care se închină Domnului, merg cu tot respectul şi cu toată cucernicia la Casa Domnului, ca să I se închine Lui şi să i se roage Lui cu toată inima lor smerită şi cu toată conştiinţa lor cutremurată?
Câţi dintre cei care laudă Numele Domnului cu buzele Îl laudă oare şi cu viaţa? Câţi laudă pe Domnul cu trăirea lor în păzirea Cuvântului şi a voii Sale?
Sufletul meu şi fiul meu, ia bine seama ca tot ce faci să fie făcut în chip vrednic de Domnul şi Mântuitorul tău şi din toată inima ta!
Cântă Domnului cântările Sale cele mai plăcute şi mai frumoase, dar nu le cânta nepăsător, nici neatent, nici fără inimă.
Ci cu ochii şi chipul tău strălucit, ca înaintea îngerilor, căci ei privesc şi se bucură numai la o astfel de cântare!
Închină-te Domnului, dar nu lipsi niciodată de la Templul, de la Casa, de la biserica Lui – căci mai ales acolo Îi este plăcută Domnului închinarea ta.
Şi numai acolo Îi poţi aduce cu adevărat o închinare vrednică de Numele Lui.
Laudă-L pe Domnul pentru toate lucrările Sale slăvite – dar înaintea ochilor tăi să ai neîncetat mai ales dovezile de bunătate şi de credincioşie pe care ţie însuţi ţi le-a arătat puterea şi dragostea lui Dumnezeu.
Căci numai atunci cântarea ta va fi plăcută
şi închinarea ta, primită,
şi laudele tale, vrednice înaintea Domnului Căruia I le aduci!
Doamne Dumnezeul nostru,
Căruia toate înălţimile şi fiinţele pline de sfinţenie Îţi aduc cântare, închinăciune şi laudă,
pline de un sfânt şi neîncetat cutremur
– fii în veci lăudat, cântat şi închinat!
Ţie mă rog şi eu, Preaslăvit Stăpân şi Binefăcător al meu, să-mi dăruieşti duhul unei puternice credinţe
şi cuvântul unei înţelepte iubiri,
cu care din toată inima mea să-Ţi aduc jertfa cântării, a rugăciunii şi laudelor mele.
Căci, Doamne, eu am văzut din cea mai îndepărtată copilărie a mea şi până astăzi atâtea minuni ale Tale…
Şi atâtea făgăduinţe împlinite faţă de mine am văzut, că nu mi-ar ajunge nici un cuvânt spre lauda Numelui Tău…
şi spre cântarea dragostei Tale atât de mari…,
şi spre închinarea atât de adâncă şi de vrednică după cum s-ar cuveni.
Ci, Te rog, dăruieşte-mi, Doamne, o inimă tot mai întreagă, tot mai iubitoare, tot mai smerită şi tot mai plină de recunoştinţă,
pentru ca jertfa buzelor mele
şi a gândurilor mele,
şi a genunchilor mei,
şi a întregii mele fiinţe predată Ţie
să-Ţi fie adusă într-un chip vrednic de Tine, Marele meu Dumnezeu şi Mântuitor.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Să lăudăm pe Domnul, cântându-I cântarea cea nouă cu glasul şi cu mintea prin fapte bune; să-I cântăm aleluia, dând pâine celui flămând şi îmbrăcând pe cel gol, în aşa fel încât inima noastră să cânte în armonie cu cuvintele noastre după pilda sfinţilor.»
Fericitul Augustin
*
«Puterea unui creştin se măsoară după lumina ce-o revarsă şi el în lume.»
Preot Iosif Trifa
*
Cântarea e solia cea mai duioasă, care
noi o putem trimite Iubirii chemătoare,
în ea-i răspunsul dulce ce inima-l trimite
Acelui Ce-l aşteaptă cu lacrimi fericite.
