Eclesiastul 12, 2
Înţeleptul Solomon a ştiut ce trebuia să facă pentru a se mântui, dar n-a făcut la timp, iar după aceea n-a mai putut face deloc.
A aflat că toate vieţile şi lucrurile sunt în Mâna lui Dumnezeu, dar viaţa lui nu şi-a încredinţat-o deplin în ea.
A ştiut că puţină nebunie biruie înţelepciunea şi totuşi n-a luptat împotriva ei, ca să nu-l biruie ea pe el.
A făcut totuşi un lucru bun… Şi-a aruncat pâinea pe ape…
Şi poate bunătatea lui Dumnezeu va face ca acest mare bine să se întoarcă în Ziua Judecăţii din Urmă, prin îndurarea lui Hristos, iarăşi, în chip fericit, spre El.
Şi a mai făcut un lucru bun… I-a înştiinţat şi îi înştiinţează mereu pe toţi oamenii să umble în neprihănire… să-şi aducă aminte de Făcătorul lor până nu vin zilele cele rele… Zilele când ispitele sunt mai grele şi ispititorul e mai puternic (Efes. 6, 13).
Până nu vin anii cei în care nu se mai poate afla nici o bucurie şi nici o plăcere. Adică anii de apăsare, anii de suferinţă, anii de prigonire, anii de încercări. Când nu mai ai nici pe cineva care să-ţi aducă aminte. Şi nu mai ai nici unde să vină. Anii când soarele puterii şi al prilejului s-a întunecat…
Căci nu va fi tot libertate, tot mărturisire şi tot har.
Vin şi anii când libertatea este îngrădită, când mărturisitorii sunt opriţi. Când harul se ia .
Nu sunt toate zilele bune, când urechile au plăcere de Cuvântul Sfânt. Când picioarele merg spre el. Când mintea îl înţelege şi inima îl primeşte.
Vin şi zile rele când urechile se scârbesc de sfaturile bune.
Când picioarele merg mai grabnice spre păcat.
Când capul e învăluit de întuneric.
Şi când inima este atrasă spre deşertăciuni.
O, Dumnezeule al Îndurării, Te rugăm, trezeşte-ne din dimineaţa vieţii noastre la lucrul mântuirii. Şi nu ne lăsa să-l amânăm. Ci ajută-ne să ştim binele şi să-l facem la timp.
Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
