Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 11 noiembrie – Psalmul 123, v. 3: Suntem sătui de dispreţ

11 noiembrie – Psalmul 123, v. 3: Suntem sătui de dispreţ

11 noiembrie – Psalmul 123, v. 3: Suntem sătui de dispreţ

Tot ce este prea mult devine insuportabil.

Tot ce ţine prea îndelungat devine apăsător, chinuitor, de nemaiîndurat.

De multe ori chiar şi cu binele este aşa, nu numai cu răul.

Cum atunci să nu ajungă sătul sufletul de dispreţ, când are parte numai de el, ani şi ani de zile?

Cum să nu dorească, cu istovitoare sete, un aer curat, când, de vreme prea îndelungată, plămânii sufletului i s-au îmbâcsit numai de un aer greu şi stricat?

 

În astfel de stări, sufletul, ajuns la capătul răbdării şi al puterii sale, îşi ridică ochii plini de o nemărginită durere spre Dumnezeu, aşa precum se uită ochii robului spre mâna stăpânului său –

şi toată înfăţişarea lui ruinată, istovită şi jalnică nu cere şi nu doreşte, şi nu aşteaptă altceva decât să i se arate milă.

Milă, căci nimic altceva nu mai cere sufletul, atunci, atât de zdrobit. Nici dreptate, nici răzbunare, nici bucurie.

Numai milă!…

 

Adeseori a fost în astfel de stări şi Lucrarea lui Dumnezeu, în lunga ei istorie pe pământul acesta! Adeseori, a fost şi ea ca o vie: călcată în picioare şi râmată de mistreţi,

prădată de fiare şi bătută de grindini.

Ca o turmă risipită şi jefuită de fiare şi de tâlhari

şi chinuită de foame şi de sete,

împuţinată de strâmtorări şi de prigonitori.

Cât de jalnic şi de plângător răsună glasul unei astfel de turme către Păstorul ei ceresc!

Cât de sfâşiată arată faţa unei astfel de vii!

Când Stăpânul care o are Se uită spre ea, de câtă mâhnire I Se umple inima Lui

şi cât de hotărât Se ridică El să-i vină în ajutor!

 

Dar lucrarea de ajutorare cere adeseori mult timp, fiindcă orice mlădiţă are lovituri adânci şi orice mieluşel are o rană dureroasă.

Rămase neîngrijite de timp prea îndelungat, toate acestea se vindecă prea încet şi dor prea mult. Toate s-au întipărit prea adânc şi se uită prea greu.

Adeseori, în sufletele care au plâns prea mult, seacă tot ce este curat şi luminos

şi se veştejeşte tot ce era verde.

Iar ceea ce mai rămâne va fi până la moarte, purtând întipărirea unei nemărginite dureri şi deznădejdi, ca peste o casă trecută prin foc.

 

Vai, ce jalnic arată un suflet sătul de dispreţ,

sau o inimă prea îndelungat şi prea barbar călcată şi nedreptăţită,

sau o lucrare prea nemilos prigonită, batjocorită şi jefuită!

Cât de sfâşietoare este privirea unor ochi din care au curs îndelung prea amare şi prea multe lacrimi

şi rugăciunea preaplină de prea îndelungate şi prea chinuite gemete!

Ochii Stăpânului Bun nu pot niciodată privi şi asculta multă vreme acestea, fără ca Mâna Lui să nu intervină în ajutorul celor dărâmaţi.

 

O sufletul meu, care ai ajuns din cauza prea multului dispreţ ca o jalnică ruină duhovnicească,

nu dispera totuşi!…

Din cauză că prea mulţi prieteni te-au îndurerat, ai ajuns acum să nu te mai poţi apropia de nici unul.

Pentru că prea mulţi oameni s-au dovedit faţă de tine nişte ticăloşi, acum te fereşti de toţi oamenii.

Şi, pentru că prea crude, prea îndelungate şi prea nedrepte au fost suferinţele din trecut, ţi-ai pierdut aproape orice nădejde pentru viitor.

Totuşi, nu dispera! – Din praful în care zaci zdrobit, ridică ochii spre Mâna Stăpânului şi Mântuitorului tău puternic şi bun.

Spre Mâna puternică şi bună a Dumnezeului Iubirii, Dreptăţii şi Adevărului…

– şi crede, crede puternic şi biruitor în intervenţia Lui!

Crede, înverzeşte, înseninează-te şi ridică-te, căci vine iarăşi, vine în curând vremea să Se îndure şi de tine Dumnezeu, pentru că nici noaptea, nici furtuna, nici iarna nu ţin veşnic!

Şi Binele trebuie să vină şi el odată! Crede asta din toată inima ta!

 

Puternic şi Bun Stăpân al sufletelor zdrobite,

slavă Ţie!

Spre Tine se ridică ochii noştri sătui de lacrimi amare.

Spre Tine, rugăciunea noastră sătulă de gemete prea îndelungate.

Spre Tine, sufletul nostru sătul de prea nemeritat dispreţ.

Spre Mâna Ta, Doamne, privim cu o jalnică şi slăbită nădejde, aşteptând să vină odată vremea ca să Te înduri şi de noi…

Ai milă, Doamne, de toţi cei care se află în aceste stări deznădăjduite şi vino degrab în ajutorul lor!

Vino în ajutorul popoarelor prea îndelung robite şi le redă libertatea, lumina, bucuria, despovărarea.

Vino în ajutorul celor al căror suflet nu mai are nici o vlagă, nici o speranţă, nici o putere, nici un curaj.

Ridică-le ochii care nu mai pot nici privi spre Mâna Ta şi insuflă-le încrederea în Ziua luminoasă care se apropie şi pentru ei, prin mila Ta, Doamne.

Amin.

 

 

Cântarea Psalmului 123

 

O cântare a treptelor.

 

  1. La Tine ochii mi-i ridic,

la Tine, Doamne Mare,

la Tine, Care-n ceruri stai,

eu caut a mea scăpare!

 

  1. Cum ochii robilor privesc

spre-a domnilor lor mână,

cum ochii roabei s-aţintesc

mereu spre-a ei stăpână,

 

aşa ai noştri ochi privesc

spre Domnul nostru Mare

pân’ milă va avea de noi

şi ne va da-ndurare.

 

  1. O Doamne,-ndură-Te de noi,

ai, Doamne, de noi milă,

căci de dispreţ suntem sătui,

suntem sătui de silă!

 

  1. Sătul ni-e sufletul, sătul

de-a celor răi ocară,

de-atât dispreţ cât cei trufaşi

spre noi îl aruncară!…

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Te-a batjocorit cineva şi ţi-a spus cuvânt batjocoritor? Tu să-i răspunzi prin cuvânt bun! Te-a nesocotit şi nu te-a luat în seamă? Să te socoteşti că eşti din pământ, din el eşti zidit şi în el te vei întoarce!…»

 

Sf. Vasile cel Mare

 

*

 

«Mijlocul cel mai potrivit pentru întărirea şi împrospătarea nădejdii este rugăciunea stăruitoare.»

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

 

*

 

Dacă-i un mister Credinţa,

dacă-i Dragostea mister,

e şi mai mister Nădejdea – ancora înfiptă-n cer.

Tot ce-avem în noi Credinţă sau Iubire,

în zadar,

n-ar avea nici o putere fără al Nădejdii har!

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!