Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 13 decembrie -Psalmul 143, v. 2: Că nici un om viu nu este…

13 decembrie -Psalmul 143, v. 2: Că nici un om viu nu este…

13 decembrie -Psalmul 143, v. 2: Că nici un om viu nu este…

Pentru că nu este om care să fie viu şi să nu greşească, de aceea fiecare dintre noi ar trebui să fim plini de înţelegere şi de îngăduinţă pentru oricare semen de al nostru care, dintr-o cauză sau din alta, cade în vreo greşeală…

Oricăruia dintre noi i se poate întâmpla să uite sau să schimbe ceva, din ceea ce ştie sau ceea ce face.

Oricui i se poate întâmpla să piardă sau să strice ceva, din ceea ce primeşte sau ceea ce dă.

Oricui i se poate întâmpla să rupă sau să calce ceva, să nedreptăţească sau chiar să facă un mare rău, din nebăgare de seamă şi fără voia sa, Lucrării Domnului sau unui alt semen al său.

De aceea, niciodată când i se întâmplă aceasta altuia, n-ar trebui să sărim îndată cu tunete ucigătoare asupra capului său, ca nu cumva şi alţii să ne facă nouă la fel când noi vom face răul acesta.

 

Nu este nici un om cu desăvârşire bun şi fără nici un păcat (Marcu 10, 18).

Meritul unora este însă mai mare numai pentru că, dându-şi seama de răutatea firii lor trupeşti şi de faptele lor rele, le plâng cu pocăinţă şi luptă să nu se mai lase ispitiţi de firea pământească şi biruiţi de păcat.

Iar acelora care din tot sufletul lor voiesc şi luptă pentru aceasta, Dumnezeu le-a promis harul Său,

Hristos le-a dat biruinţa Sa,

iar Duhul Sfânt le dă îndemnul şi călăuzirea Lui neîncetată.

Şi ei, prin acestea, devin vrednici, biruitori şi sfinţi (Apoc. 20, 4-6).

Iată, meritul celor credincioşi acesta este!

Dar ce mare este totuşi, fiindcă nu mulţi oameni iau o astfel de hotărâre,

au o astfel de voinţă

şi duc o astfel de luptă până la moarte.

De aceea şi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Care cheamă lucrurile ce nu sunt încă, întocmai ca şi cum ar fi (Rom. 4, 17),

îi consideră buni, deşi nu sunt încă (1 Ioan 5, 20).

Îi numeşte desăvârşiţi, deşi n-au ajuns încă (Filip. 3, 15).

Îi socoteşte neprihăniţi, deşi ei se mai tot luptă încă (Rom. 3, 24).

Căci, până la urmă, prin lupta lor statornică, prin credinţa lor adevărată şi prin harul lui Dumnezeu vor ajunge aşa.

 

Toţi marii oameni cinstiţi şi vrednici înaintea lui Dumnezeu şi a celorlalţi oameni tot în felul acesta au ajuns aşa.

După cum nu este nici un om viu care să nu păcătuiască,

tot aşa, nu este nici un om viu să nu-şi poată părăsi păcatul şi birui firea lui cea trupească, numai să vrea!

Nici un om viu nu-i fără păcat, de aceea n-ar trebui să fie nici fără lacrimi

şi nici fără pocăinţă,

şi nici fără mărturisire,

şi deci nici fără îndreptare!

Nici unul nu-i scutit de posibilitatea de a păcătui, de aceea nu-i scutit nici de datoria de a ierta.

Nu s-a putut ascunde de păcat, n-ar trebui să se ascundă nici de Hristos.

A ascultat de şarpe, n-are dezvinovăţire să nu asculte şi de Dumnezeu.

A primit nesilit ispita, de bunăvoie ar trebui să primească şi harul Crucii mântuitoare.

 

În lupta cu păcatul şi spre dobândirea mântuirii, Dumnezeu a dat fiecărui om viu descoperirea adevărului, care este Învăţătura şi Lumina Sa.

Apoi i-a dat voinţă liberă.

Apoi, sfătuitorul conştiinţei sale.

Apoi, Sângele lui Hristos şi puterea Duhului Sfânt.

– Cine le foloseşte pe toate acestea spre a ajunge bun, este vrednic şi răsplătit.

Cine le nesocoteşte pe toate, ca să ajungă rău, este de asemenea nevrednic şi pedepsit.

Pentru că aşa şi merită fiecare!

 

Sufletul meu şi fiul meu, la început omul nu este nici bun, nici rău…

Dar singur el se face apoi bun sau rău. Prin voinţa sa.

De aceea, ia bine seama şi luptă-te necurmat, crede puternic şi nădăjduieşte totdeauna!

Când ai căzut, ridică-te cu lacrimi şi cu voinţă.

Când ai biruit, apleacă-te cu lacrimi şi cu smerenie.

Când ai ajuns, slăveşte-L numai pe Dumnezeu, cu lacrimi şi cu recunoştinţă.

 

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Tatăl nostru, Cel nespus de Bun şi Sfânt,

pentru nemărginita dragoste pe care ai avut-o şi o ai mereu faţă de creaturile Tale căzute, spre ridicarea lor!

Slavă Ţie pentru mijloacele de ridicare şi de mântuire pe care ni le-ai lăsat în căderea noastră!

Trimite-ne mereu puterea Duhului Sfânt, în numele lui Hristos, ca să ne ridicăm neîncetat până vom ajunge.

Slavă Ţie, Doamne Iisuse, Singurul Care ai fost pe lumea aceasta fără de păcat şi desăvârşit de bun!

Te rugăm, să ne apleci mereu la picioarele Crucii Tale unde, plângându-ne păcatele şi primind iertarea Ta, să învăţăm lupta necurmată, pentru alegerea binelui şi urârea răului, după cum ai făcut Tu.

Când vom fi trântiţi, nu ne lăsa nici căzuţi, nici deznădăjduiţi, ci ridică-ne şi mai hotărâţi să învingem.

Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Însoţitorul nostru Ceresc şi Marele nostru Ajutor în lupta mântuirii.

Îndeamnă-ne mereu,

mustră-ne mereu

şi mângâie-ne mereu,

ajutându-ne să urcăm neîncetat, până când vom ajunge la starea cerută de Tine şi dorită de noi.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

Nu te-asemăna cu cine e ca tine mai căzut,

ci te-asemănă cu-aceia ce-au un sfânt şi nalt trecut;

când te-asemeni cu «mai-răii» te îngâmfi

şi te-amăgeşti,

când te-asemeni cu «mai bunii», doar atunci vezi

cine eşti!

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!