Când Duhul lui Dumnezeu lucrează împreună cu cuvântul cuiva, acest lucru este aşa de uşor şi de puternic dovedit de roadele cuvântului său.
Pentru că partea pe care o face Dumnezeu dă întregii lucrări creştere, putere şi viaţă.
Dacă zideşte Domnul o lucrare, atunci nici o furtună şi nici un cutremur n-o vor putea nimici.
Nici o revărsare de ape şi nici un foc n-o vor putea îneca sau arde.
În furtună se va adânci şi mai puternic.
În cutremure se va întări şi mai mult.
În revărsările apelor tulburi se va statornici şi mai frumos.
Iar în încercarea focului se va curăţi şi mai deplin.
Dar dacă nu zideşte Domnul o lucrare, atunci în zadar vor lucra cadourile străine
şi în zadar vor umbla gurile lăudăroase,
şi în zadar vor unelti cei plătiţi,
şi în zadar vor fura cei vicleni.
Cu mijloace necinstite, cu laude ori cu bârfeli, cu unelte cumpărate şi cu suflete amăgite, în zadar – nu se va putea face niciodată o lucrare statornică.
Lucrarea aceea, înjghebarea aceea, întovărăşirea aceea nu va dura, ci se va nimici la cea dintâi încercare mai serioasă
sau la cea dintâi lovitură de la Dumnezeu.
Dacă nu începi lucrul tău cu deplină binecuvântare de la Dumnezeu, în deplină ascultare de voia Lui – în zadar!…
Dacă nu începi căsnicia ta cinstit, curat, serios şi hotărât pe calea voii lui Dumnezeu – în zadar!…
Dacă nu-ţi zideşti situaţia ta, rostul tău, casa ta şi toată umblarea ta pe cinste şi pe munca vrednică, în zadar!
Tot ce nu este întemeiat pe curăţie şi pe credincioşie în voia şi în Cuvântul lui Hristos,
să fii sigur că nu va vea nici durată şi nici pace.
Nici reuşită şi nici folos nu vei avea după asta, ci vei lucra degeaba.
Tot ce este fără Dumnezeu va fi nimicit!
Vei afla chinuire, dacă lucrezi fără Dumnezeu.
Vei zidi pentru alţii, dacă faci fără El.
Vei pierde mereu şi vei sfârşi în prăpastie, dacă lucrezi fără ajutorul şi călăuzirea Domnului.
Aceasta este totdeauna, până la urmă, soarta celor care încep şi lucrează fără Dumnezeu.
Aşa au sfârşit cele mai vechi încercări omeneşti fără El.
Şi aşa vor sfârşi şi cele mai noi.
Dar când zideşte Dumnezeu,
când Mâna Lui sprijineşte pe un om sau o lucrare, o, ce roade frumoase, vrednice şi dulci are omul!
Ce suflete curate şi statornice vezi în lucrarea asta,
ce învăţătură sănătoasă şi adevărată se face în ea,
ce lucrări mişcătoare şi fapte vrednice are lucrarea aceea la care colaborează Dumnezeu!
Iată, după astfel de roade se vede omul lui Dumnezeu şi lucrarea lui Dumnezeu!
Dacă roadele omului sunt adevărate şi durabile, atunci e semnul că Dumnezeu lucrează împreună cu el.
Dacă roadele unei lucrări sunt adevărate şi durabile, Dumnezeu zideşte împreună cu ea.
Cu un astfel de om şi cu o astfel de lucrare însoţeşte-te totdeauna,
fiindcă însoţirea lui Dumnezeu le dă sprijin şi binecuvântare.
Dar fereşte-te totdeauna de omul nestatornic şi necinstit, care predică dragostea, dar el trăieşte în dezbinare.
Care vorbeşte într-o lucrare, dar primeşte daruri de la altele.
Care cântă cu fraţii săi, dar doarme la străini.
Cu un astfel de lucrător, Dumnezeu nu va zidi niciodată.
Şi nici ceea ce zideşte el nu va dura.
Nici cei care se lasă zidiţi de el nu vor fi sănătoşi.
Dacă nu lucrează Dumnezeu, îndată ce cade sau pleacă omul care proptea înjghebarea aceea, va cădea şi înjghebarea făcută de el.
Dar dacă a zidit Domnul o lucrare, chiar dacă se duce zidarul folosit de Domnul acolo
– şi chiar dacă vor fi duşi toţi zidarii, totuşi clădirea lucrării aceleia va rămâne, pentru că Dumnezeu a făcut-o,
iar la vreme de nevoie, El poate înlocui din nou, în chip fericit, pe toţi cei pierduţi sau plecaţi, înnoind şi primenind rândurile lucrării lor,
şi lucrarea aceea va rămâne, fiindcă este făcută cu Dumnezeu!
Slavă Ţie, Marele nostru Dumnezeu,
Ţie, Care eşti Ziditorul tuturor celor vrednice şi adevărate şi Împreună-Lucrătorul tuturor celor mai vrednici şi mai adevăraţi ziditori!
Te rugăm, răsplăteşte-i pe toţi împreună-lucrătorii Tăi, care, lucrând cu Tine, prin Tine şi pentru Tine, au zidit între noi atât de frumos, de temeinic, de statornic lucrarea Ta.
Lucrarea rămasă după ei, fiind curăţită prin foc şi rămasă neclintită în orice cutremure, arată că ei au fost lucrătorii Tăi adevăraţi.
Fă-ne, Doamne, şi pe noi să privim sfârşitul felului lor de vieţuire şi să le urmăm credinţa (Evrei 13, 7), continuându-le frumos lucrarea.
Dar fereşte, Doamne, Biserica Ta şi Oastea Ta de lucrătorii răi ai dezbinării şi tulburărilor!
Scoate-i din Lucrarea Ta, Doamne, dacă nu-i poţi scoate pe ei din felul lor rău de a lucra
şi nu lăsa pe nici unul din ai Tăi să cadă în duhul şi în păcatul lor.
Căci numai ce este zidit cu Tine şi de către Tine nu va arde şi nu se va prăbuşi niciodată.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Dulce fiul meu, ascultă-mi sfatul meu şi pilda mea
şi stai în credinţa asta până când va ţine ea,
fii statornic pân’ la jertfă
şi fă-ţi slujba strălucit,
pentru ea părinţii-n lacrimi te-au cerut
şi te-au primit!
Cântarea Psalmului 127
O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.
- De nu zideşte Domnul, El, o casă,
degeaba vor lucra cei ce-o zidesc;
de nu păzeşte Domnul o cetate,
degeaba vor veghea cei ce-o păzesc.
- Degeaba vă sculaţi de dimineaţă
şi vă culcaţi târziu în noapte iar,
ca să mâncaţi o pâine câştigată
cu trudă, cu durere, cu amar.
Căci El la toţi aceia ce-L ascultă,
la preaiubiţii Lui, El le va da,
ca-n somn, şi pâinea care le lipseşte;
ei totdeauna pâinea vor avea.
- Copiii, iată, sunt o moştenire
şi-o răsplătire de la Domnul Sfânt.
- Cum sunt săgeţile pentru-un războinic
copiii cei din tinereţe sunt.
- Ferice-acel ce-şi umple cu ei casa,
ferice omul care-i va avea,
căci când vorbi-vor cu duşmanii-n poartă
ei nicicând ruşinaţi n-or rămânea!
