Acesta este cel mai adânc strigăt pe care îl scoate orice suflet omenesc nou-venit pe lume.
Aceasta este rugămintea pe care o face părinţilor şi îndrumătorilor săi, tuturor sfătuitorilor şi învăţătorilor săi,
orice suflet omenesc, neştiutor şi însetat de cunoaştere, când vine şi cât umblă pe pământ: să-i deschidă oricine poate porţile neprihănirii.
O, câtă răspundere ar trebui să simţim cu toţii, faţă de toţi cei care vin la noi şi, chiar fără să poată grăi,
ei ne roagă prin toată înfăţişarea lor, chinuită de dorul luminii şi lipsită de bucuria ei: Deschideţi-ne porţile neprihănirii!
Dragi părinţi, priviţi la faţa nevinovată şi la ochii întrebători ai copilaşului vostru care se pregăteşte să intre în viaţă şi ascultaţi-i rugămintea sufletului său: Deschideţi-mi porţile neprihănirii!
Nu-i deschideţi porţile largi ale păcatului, căci nu va intra numai în lume şi în păcate prin ele, ci va intra şi în pierzare.
Dacă iubiţi sufletul nevinovat al copilaşului vostru, deschideţi-i ochii să-L vadă mai întâi pe Hristos. Învăţaţi-l mai întâi rugăciunea şi cinstea,
ascultarea, credincioşia şi bunătatea Lui.
Deschideţi-i urechile prin auzirea Numelui şi a Cuvântului cel Sfânt al Domnului.
Deschideţi-i mintea prin sfaturile bune şi prin faptele frumoase.
Deschideţi-i inima spre simţăminte curate, înalte şi evlavioase.
Deschideţi-i porţile cunoaşterii şi ascultării de Hristos, spre a ajunge la o neprihănire conştientă şi dorită,
spre slava lui Dumnezeu, prin realizarea voii Sale.
Dragi îndrumători, educatori şi scriitori!…
Voi, toţi care păstoriţi suflete şi care veţi răspunde înaintea Domnului pentru toţi cei cărora trebuie să le deschideţi porţile cunoaşterii, prin care ei intră în viaţa aceasta şi prin care vor intra şi în cealaltă,
vă rog, priviţi cu milă şi cu răspundere la sufletele neprihănite care aşteaptă, rugându-vă să le deschideţi porţile neprihănirii!
Ei sorb cuvintele voastre, ca să nu scape nici unul din ele.
Ei privesc cu ochii măriţi la pilda voastră, căci faptele şi cuvintele voastre sunt cheia care le deschide lor porţile cunoaşterii.
O, cât de însemnat lucru este acesta: ce fel de porţi se deschid în faţa lor, prin voi!
Suflete al meu, nu uita niciodată răspunderea pe care o ai pentru fiecare cuvânt pe care îl propovăduieşti cu graiul tău sau cu scrisul tău!
Luptă-te neîncetat să deschizi, prin tot ce faci, porţile neprihănirii tuturor acelora care te ascultă,
care te citesc
sau care te văd.
Gândeşte-te de fiecare dată spre ce porţi îndrepţi tu sufletele, prin rodul tău şi prin pilda vieţii tale!
Ce porţi se vor deschide, la moartea lor, în faţa sufletelor din faţa ta?
Viaţa şi calea pe care le arăţi tu, pe ce porţi îi vor trece în veşnicie?
Căci, dacă le arăţi şi le deschizi porţile neprihănirii, pe urma lor vei intra fericit şi tu în împărăţia celor neprihăniţi.
Dar dacă le arăţi porţile stricăciunii, pe urma ta vor merge şi ei, chinuiţi, în prăpastia nefericirii veşnice.
Iar pe urma lor vei merge şi tu.
Suflete al meu, ia seama, căci răspunderea ta este foarte mare!
Iar tu, suflet neştiutor, ia bine seama spre ce porţi te îndreaptă acela care te învaţă şi te îndrumă în calea vieţii.
Căci, dacă îţi deschide porţile păcatului şi te învaţă să mergi pe calea cea largă a lumii, mai bine nu-l urma,
ci caută-L singur pe Domnul şi calea Lui, ca să afli viaţa (Mat. 7, 13-14). Şi o vei afla!
Slavă Ţie, Împăratul Măririi,
Care, prin pogorârea Ta din cer, ne-ai adus chemarea şi mântuirea vieţii veşnice,
iar prin Înălţarea Ta la cer ne-ai deschis porţile nepri-hănirii şi ale slavei (Ps. 24, 7; Ioan 10, 9; Fapte 7, 56),
o, slavă Ţie!
Binecuvântat Părinte, Învăţător şi Călăuzitor al nostru, fericit este oricine Te ascultă şi Te urmează pe Tine,
căci aceluia Tu îi deschizi cu adevărat porţile neprihănirii şi ale luminii,
ale bucuriei şi ale fericitei mântuiri!
Slavă Ţie pentru toţi cei pe care i-ai luat de pe calea pierzării şi i-ai pus pe calea mântuirii,
căci în faţa acestora Porţile Vieţii se vor deschide strălucitor şi fericit!
Ai milă, Doamne, de toţi cei care încă mai sunt îndrumaţi de călăuze oarbe sau răuvoitoare, pe căile păcatului şi ale necredinţei, spre porţile osândei.
Izbăveşte-i pe toţi, Izbăvitorule,
şi atrage-i prin porţile neprihănirii la slava veşnică.
Amin.
Cântarea Psalmului 118
1. Lăudaţi pe Domnul, căci El este bun,
căci în veac Îi ţine îndurarea Sa,
2. Să zică Israel: Domnul este bun,
căci în veşnicie mila-I va ţinea.
3. Casa lui Aaron să zică: Domnu-i bun,
căci în veac Îi ţine îndurarea Lui.
4. Câţi se tem de Domnul, zică necurmat
că-n vecie ţine mila Domnului.
5. În mijlocul strâmtorării L-am chemat,
El m-a ascultat şi-n larg m-a izbăvit.
6. Domnul e cu mine; nu mă tem nimic,
ce-ar putea să-mi facă cel nelegiuit?
7. Domnul mi-e-ajutorul, El m-a bucura
şi-mplini-mi-voi dorul faţă de vrăjmaşi.
8. Mai bine să-ţi cauţi în Domnul adăpost
decât să te-ncrezi în oameni, – ei sunt laşi!
9. Mai bine să-ţi cauţi în Domnul adăpost,
decât să te încrezi în cei mari din cetăţi.
10. Toate neamurile mă înconjurau,
dar, în Numele Lui Sfânt, le fac bucăţi!
11. Mă înconjurau şi mă împresurau,
dar în sfântu-I nume eu le voi zdrobi.
12. Mulţi sunt, dar se sting ca focul cel de spini,
eu în sfântu-I nume le voi nimici.
13. Tu mă împingeai, ca să mă faci să cad,
însă Domnul meu Cel Bun m-a izbăvit.
14. Domnul mi-e tăria, pentru El eu cânt
laudele mele, căci m-a mântuit.
15. Glas de biruinţă nalţe cei sfinţiţi,
Dreapta Domnului în veac va birui,
16. Dreapta Domnului Se nalţă peste tot,
Dreapta Domnului în veci va birui.
17. Eu nu voi muri, ci pururi voi trăi
să spun cât lucrează Domnul minunat.
18. Căci după dreptate El m-a pedepsit,
da, dar pradă morţii Domnul nu m-a dat.
19. A neprihănirii porţi să-mi deschideţi
ca să intru şi pe Domnul să-L slăvesc.
20. Iată Poarta Domnului Cel Preamărit
pe ea merg neprihăniţii ce-I slujesc!
21. Eu Te laud, Doamne, căci m-ai ascultat
şi fiindcă Însuţi Tu m-ai mântuit.
22. Piatra lepădată de zidarii toţi
a ajuns în capul unghiului zidit.
23. Domnul a făcut aceasta, numai El,
şi ce minunat e pentru noi aşa,
24. Astăzi este Zi ce Domnul a făcut
să ne bucurăm şi veselim în ea.
25. Doamne,-ajută, Doamne, dă izbândă Tu!
26. Binecuvântat să fie pururea
cel ce vine în numele Domnului!
Noi vă binecuvântăm din Casa Sa.
27. Dumnezeu e Domnul, El ne-a luminat
cu lumina Sfântă-a Feţei Sale iar.
Vita pentru jertfă-n funii s-o legaţi
şi-o aduceţi gata până la altar.
28. Tu eşti Dumnezeul meu şi eu Te voi mări,
Dumnezeul meu, în veac Te voi cânta.
29. Lăudaţi pe Domnul, căci El este bun,
căci în veac va ţine îndurarea Sa!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Să nu cinstim pe Dumnezeu numai cu buzele, iar gândul să se împrăştie departe. Căci cine se roagă cu nepăsare ori cu mintea împrăştiată nu are nici un folos de rugăciune.»
Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă
