17 octombrie 1937

După suspendarea foilor «Ecoul» şi «Alarma» de la Făgăraş, Lucrarea Oastei ajunsese iarăşi la un impas greu. Ce era de făcut?

Domnul i-a îndreptat gândul Părintelui spre foaia «Ostaşul Domnului» din Bucureşti, care încetase a îndeplini rolul său mare o dată cu apariţia foii «Isus Biruitorul», la începutul anului 1935.

Autorizaţia de apariţie nu-i fusese anulată şi dreptul de tipărire rămăsese urmaşilor părintelui Vasile – văduvei şi copiilor lui.

– Vom alerga iarăşi la «Ostaşul Domnului» – zise Părintele. Frate Marinel, gată-te de drum!

Astfel apăru, după o lună, în 17 octombrie 1937, nr. 1, anul III, din foaia «Ostaşul Domnului», noul curier frăţesc pentru Oastea Domnului…

Pe prima pagină, Părintele Iosif scria ca şi la numărul cu «Isto­ria unei jertfe»:

 „Cu ochii ţintă la Căpetenia luptei noastre: Iisus cel Răstignit“… Redăm câteva fragmente din cele scrise acolo:

„…Acum e anul, se topea părintele Vasile pe patul de suferinţă de la Geoagiu şi Cluj. Şi pe urmă s-a stins ca o făclie ce lumi­nase cu putere în întunericul duhovnicesc al acestui neam. Dar jertfa lui nu s-a stins. Ea trăieşte, luminează şi cheamă la luptă pe cei rămaşi după el.

O mărturie despre jertfa părintelui Vasile este şi foaia aceasta. Ea a ieşit într-o vreme de grea cumpănă pentru ostăşia Domnului. Fraţii îşi aduc aminte: ni se dase o grea lovitură; ni se rupsese pentru întâia dată legătura. Minciunile şi hulele curgeau potop. Iar fraţii stăteau nedumeriţi.

Atunci s-a ridicat – deodată, pe neaşteptate, ca un dar ceresc – făclia acestei foi, care a făcut lumină. «Istoria unei jertfe» publicată în această foaie a fost stropită cu lacrimile fraţilor. În fruntea acestei foi, păr. Vasile pusese atunci     titlul de mai sus. În dibuiala ce se lăsase peste ostăşia Domnului, păr. Vasile a întors din nou privirile luptătorilor spre Căpetenia şi Ţinta luptei noastre: spre Iisus cel Răstignit. Iar Oştirea a plecat înainte cu Iisus Biruitorul şi a biruit.

Acum Oştirea Domnului trăieşte iar o vreme de grea cumpănă. I s-a rupt din nou «telefonul» şi s-a pornit din nou potopul hulelor şi al minciunilor. De aceea ridicăm din nou făclia acestei foi. Şi strigăm din nou ceea ce a strigat şi părintele Vasile în toată scurta lui viaţă: Cu ochii ţintă la Căpetenia desăvârşirii noas­tre… Cu ochii ţintă la Iisus cel Răstignit… cu ochii ţintă la Jertfa Golgotei…

…Fraţilor! A sosit iar o vreme de grea încercare pentru ostăşia Domnului. A sosit o încercare ce caută să ne întoarcă privirile de la «ţinta» luptei noastre, spre lucruri trecătoare: statute, regulamente, alegeri, fonduri, clădiri de ziduri etc. Deci, fraţilor, mai mult ca oricând: cu ochii ţintă la «Ţinta» luptei noastre, la Iisus cel Răstignit! Cu ochii ţintă la Jertfa Golgo­tei! Cu ochii ţintă la Cel ce ne poate duce la izbândă şi mântuire! Cu ochii ţintă la Iisus Biruitorul!“

Traian Dorz,  din “Istoria unei Jertfe”, Vol. II