Problema educaţiei tineretului este o problemă foarte însemnată şi de aceea fiecare familie, fiecare biserică şi fiecare popor şi-o pune – sau ar trebui să şi-o pună – cu foarte multă grijă.
Pentru că de această educaţie depinde în cea mai mare măsură nu numai fericirea sau nefericirea celor care au sau nu au tineret, ci întreg viitorul lor.
Nu este tot una a nu avea copii sau a-i avea, nici tot una a-i avea buni – sau a-i avea răi.
De aceea, orice părinţi, orice biserică şi orice neam, trebuie să pună problema îndrumării tineretului pe calea curăţiei, pe calea cinstei şi a credinţei, mai presus chiar de problema pâinii pentru ei.
Căci, câtă vreme facem totul pentru a le asigura tinerilor noştri o viaţă cât mai plină de veselie, de avantaje şi de confort,
şi de belşug, şi de distracţii,
dar nu ne silim să facem nimic, sau aproape nimic, pentru îndrumarea lor stăruitoare, atentă şi reală pe căile curăţiei, noi n-am făcut pentru ei încă nimic bun.
Câtă vreme nu ne dăm silinţele deloc sau aproape deloc să le ţinem curate cărările tinerilor noştri, ferindu-i de tot ce le poate întina ochii şi urechile, şi mintea, şi inima, stricându-i – atâta vreme le facem rău, şi nu bine.
Îi împingem la moarte, şi nu la viaţă.
Şi le pregătim nenorociri, şi nu fericire.
Ca în toate problemele vieţii pământeşti – şi oricât de însemnate ar fi aceste probleme –
Hristos Domnul aduce şi în problema îndrumării tineretului rezolvarea unic folositoare şi deplin fericită. Această rezolvare este îndreptarea tineretului după Cuvântul Său curat şi mântuitor.
Nimeni nu-L poate suplini pe Hristos în educaţia tineretului – şi nimic nu poate înlocui Cuvântul Lui în călăuzirea lor.
Căci mai înainte chiar decât nevoia de pâine şi de carte, tineretul are nevoie de Hristos.
Numai prin Hristos, pâinea îl va creşte cinstit, iar cartea îl va îndruma sănătos.
Fără Hristos, pâinea necinstită şi cartea infecţioasă îl vor creşte nedemn şi-l vor îndruma dezastruos.
Fără Hristos, oricâtă avuţie ar avea un neam şi oricât de multe mijloace şi posibilităţi, şi oricât de multă cunoştinţă,
– ba încă chiar cu cât mai multă are – nu îi vor fi spre folos, nici spre o adevărată fericire,
ci tocmai spre un şi mai mare rău.
Cum îşi va ţinea tineretul curată cărarea vieţii sale? – este întrebarea cea mai mare.
Cărarea educaţiei şi a trăirii
sau a sănătăţii şi a conştiinţei sale.
Numai îndreptându-se după Cuvântul lui Hristos! Numai aşa!
Cum vom putea ţine curată cărarea neamului nostru spre un viitor fericit?
Îndreptând tineretul printr-o educaţie creştinească! Prin Cuvântul lui Hristos, spre trăirea ascultării de Dumnezeu! Numai aşa!
Cum vom asigura familiei noastre şi Bisericii,
adunării şi societăţii noastre un viitor luminos?
Numai crescând tineretul şi îndrumându-l pe cărările curate, arătate de tot Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos. Introducându-l în trăirea şi în rânduielile vii şi sănătoase ale învăţăturilor Sale sfinte!
Aşa – şi numai aşa!
Dar pentru aceasta trebuie, mai întâi, ca noi înşine,
noi, părinţii lor trupeşti şi sufleteşti, cu toţii,
să fim pătrunşi de conştiinţa răspunderii faţă de Dumnezeu şi faţă de sufletele tuturor celor care vin după noi!
Atunci, Dumnezeu ne va binecuvânta totul.
O Marele nostru Dumnezeu Drept şi Bun,
Te rugăm adânc, cu toată conştiinţa marii răspunderi pe care o avem faţă de viitorul familiei, al Bisericii şi neamului nostru,
să ai milă de noi şi de toţi copiii noştri, şi de copiii copiilor noştri.
Trezeşte, Doamne, mintea sănătoasă, ca să privim problema îndrumării tineretului nostru cu toată conştiinţa marii răspunderi pe care o avem pentru felul cum îi creştem!
Nu ne lăsa, Doamne, să-i lipsim pe tinerii noştri de Tine şi de Cuvântul Tău.
Nu ne lăsa, Doamne, să ne îngrijim pentru ei mai întâi de nimic altceva, decât de Tine
şi nu-i lăsa nici pe ei să caute mai întâi altceva, decât Cuvântul Tău şi curăţia cărărilor Tale.
Căci, fără Tine, toate le vor fi spre nefericire şi blestem, dar prin Tine toate le vor fi spre binecuvântare.
O Doamne Iisuse Hristoase, mai presus de orice, Te rugăm, îndreaptă tineretul nostru
şi ajută-ne şi pe noi să-l îndreptăm neîncetat pe calea curăţiei, spre viaţă.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Nu căuta să faci copilului tău numai un viitor strălucit pe pământ şi o viaţă îndelungată, ci arată-i cum să trăiască veşnic lângă Dumnezeu.»
Sf. Ioan Gură de Aur
*
«Bună este grija părinţilor. Bune sunt şi mustrarea, şi sfada lor. De lipsă-i câteodată şi nuiaua. Dar când l-ai adus pe copilul tău cu adevărat la Mântuitorul Hristos şi când copilul tău L-a aflat cu adevărat pe Mântuitorul, atunci poţi rupe varga şi de sfadă te poţi lipsi. Atunci poţi dormi liniştit şi poţi muri liniştit, căci copilul tău are cea mai bună zestre şi moştenire, care nu se va mai lua de la el, aşezată fiind pe Temelia cea statornică.»
Preot Iosif Trifa
*
Fiii buni sunt semn că omul, de la naştere, e bun,
numai creşterea îl face a fi-un sfânt
sau un nebun!
*
Cine nu face nimica, în curând va face rău,
ţine seama de aceasta când îţi creşti copilul tău!
