Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 18 noiembrie – Psalmul 130, v. 1: Din fundul adâncului

18 noiembrie – Psalmul 130, v. 1: Din fundul adâncului

18 noiembrie – Psalmul 130, v. 1: Din fundul adâncului

Adeseori se întâmplă aşa: multă vreme îţi mersese bine şi te obişnuiseşi cu bucuriile, cu tihna, cu un drum uşor şi plăcut –

şi dintr-o dată te pomeneşti într-un vârtej de necazuri, într-o lovitură ca de trăsnet şi prăbuşit într-o prăpastie parcă fără fund…

Iată aşa s-a petrecut şi cu credinciosul Domnului din psalmi, pe drumul vieţii sale cu Dumnezeu, când a ajuns aici la începutul Psalmului 130!

Ce frumos sfârşeşte el Psalmul dinaintea acestuia şi ce stare plină de încredere avea el când spunea: «… Destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit!…» (v. 2).

Cât a avut el de suferit din partea vrăjmaşilor săi, dar ei nu l-au putut birui.

 

A venit însă o ispită, un atac pe neaşteptate – şi iată-l doborât… în fundul adâncului!

Dar şi de acolo strigă tot spre Dumnezeu!

Spre Domnul, Care nu păstrează mereu amintirea păcatelor, că atunci nimeni nu s-ar mai putea îndrepta înaintea Lui,

ci la El este iertare…

Spre această iertare care uită, care şterge şi care acoperă toate păcatele noastre (Ps. 85, 2-3), spre aceasta nădăjdu-ieşte sufletul credincios totdeauna,

chiar şi în cele mai grele stări ale lui.

Şi după răscumpărarea adusă de Sângele Domnului aşteaptă şi se roagă el din orice prăbuşire s-ar afla căzut (1 Ioan 2, 1-2).

Desigur, el se va feri totdeauna, cu toată grija pe care o poate avea,

ca să nu păcătuiască niciodată!…

Dar dacă totuşi se întâmplă nenorocirea de a cădea,

el nici nu se va tăvăli cu plăcere în păcat

şi nici nu se va prăbuşi în deznădejde,

ci, îndată ce se pomeneşte trântit, se va lupta să iasă, strigând după ajutorul Domnului.

Şi nu se va lăsa până când iarăşi va fi izbăvit şi scos!…

 

Dar în afară de zugrăvirea stării acesteia în care fiecare dintre noi putem cădea, dacă nu veghem cu toată grija în toată vremea,

Psalmul acesta, ca mulţi alţii, este şi el un psalm profetic.

El înfăţişează îngroparea Mântuitorului, după ce «… plugarii araseră pe spinarea Lui şi trăseseră brazde lungi pe ea…» (Ps. 129, 3).

Din pricina fărădelegilor noastre El a murit şi a fost îngropat (Isaia 53, 5-9; Rom. 3, 25).

Dar şi acolo Domnul Iisus era în părtăşie cu Dumnezeu, făcând mântuire (1 Petru 3, 18-20).

Luptând pentru uitarea şi înlăturarea fărădelegilor noastre de la noi – şi aşteptând Învierea mai mult decât străjerii dimineaţa…

O, cu ce strigăt de izbândă iese Domnul, din fundul adâncului, vestindu-ne tuturor: … Puneţi-vă nădejdea în Domnul…,

căci la El este de acum belşug de răscumpărare!…

El a răscumpărat pe ai Săi din toate nelegiuirile lor… (Rom. 4, 24-25; Evrei 5, 7-9).

 

Aceasta este strălucita noastră nădejde şi acesta este Preţul marii noastre răscumpărări! (1 Petru 1, 18-19).

Aceasta este puternica noastră temelie pe care zidim toate încredinţările noastre neclintite,

pe care ne întemeiem rugăciunile noastre,

pe care ne bizuim nădejdile noastre, în orice loc ne-am găsi şi din orice stare ne-am afla.

Chiar şi din fundul adâncului întristării, al descurajării, asupririi sau căderii, noi privim spre El.

Pe temeiul mântuirii aduse de Domnul şi Mântuitorul nostru, prin Crucea, prin îngroparea şi prin Învierea Sa,

noi nădăjduim totdeauna şi nu deznădăjduim niciodată.

 

O tu, sufletul meu şi fiul meu, chiar şi în cel mai întunecat, mai rece, mai bine păzit fund al adâncului, să nu te laşi copleşit

şi să nu deznădăjduieşti,

căci Hristos a fost şi acolo!

Iar El va veni şi te va scoate şi pe tine. Numai crede şi-L cheamă, nădăjduind puternic în El, până ce vei fi izbăvit într-adevăr!

 

Slavă Ţie, Puternic şi Etern Biruitor, Iisuse Hristoase,

Care prin moartea Ta ai plătit nelegiuirile noastre

şi prin Învierea Ta ai adus mântuirea noastră!

Te rugăm, umple inimile noastre de credinţa cea mai neclintită în răscumpărarea pe care ne-o dai prin Sângele Tău

şi de nădejdea cea mai vie că, în orice loc am ajunge, Tu ne poţi izbăvi.

Nu ne lăsa să cădem niciodată, Doamne Iisuse, ca să nu ne mai întinăm, după ce Tu ne-ai răscumpărat cu un preţ atât de mare!

Dar dacă totuşi vreun vrăjmaş ne-a trântit până în fundul adâncului,

nu ne lăsa niciodată să deznădăjduim,

ci cu credinţă să strigăm după ajutorul Tău

şi cu răbdare să-l aşteptăm până când va veni.

Pentru că Tu eşti Cel Atotputernic.

Tu ai câştigat biruinţa asupra Adâncului.

Şi Tu rămâi, Iisuse, veşnic, Biruitorul.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

„Când te-a cuprins viforul ispitelor şi al păcatelor, când toate încercările tale să scapi de păcat, cu puterile tale, se gată prin acel faliment: «Am cercat, dar nu pot!…», când simţi acest naufragiu şi plângi cu amar, cerând mila, dragostea şi ajutorul Fiului de Sus, atunci ţi se arată Crucea, mântuirea.“

 

Preot Iosif Trifa

 

*

 

Deznădejdea e păcatul cel mai mare şi mai greu,

căci el îţi ucide-n suflet chiar pe Însuşi Dumnezeu

şi te lasă-n faţa morţii şi a iadului, zdrobit

– o, să n-ajungi niciodată la acest păcat cumplit,

căci oricât de grea să fie starea-n care ai ajuns

Dumnezeu există încă –

şi la El va fi-un răspuns!

 

 

Cântarea Psalmului 130

 

O cântare a treptelor.

 

  1. Din fundu-adâncului Te chem,

din noaptea cea mai multă,

  1. O Doamne,-ascultă-mă când gem

şi cererea-mi ascultă!

 

  1. O Doamne, dacă ai păstra

aducerea-aminte

a vinei…, cine-ar mai putea,

ca drept, să-Ţi stea nainte?

 

  1. Dar Tu în veac eşti iertător

ca toţi să Ţi se-nchine.

  1. Nădejde-aştept şi ajutor

eu numai de la Tine,

 

Aştept făgăduinţa Sa,

  1. Da, sufletu-mi se-ndreaptă

spre Domnul pentru-a-L aştepta

cum straja zorii-aşteaptă.

 

O Doamne, eu doresc atât

şi-aştept ca să-Ţi văd Faţa,

mai mult, cu mult mai mult decât

străjerii, dimineaţa!

 

  1. În Domnul pune-ţi, Israel,

nădejdea veşnic tare,

căci El e Dumnezeu, la El

belşug e de-ndurare

 

şi de răscumpărări, căci El

e milă şi iubire,

  1. El va scăpa pe Israel

de-a lui nelegiuire.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Nădejdea este o încredere adevărată în Dumnezeu, dată în inima omului prin insuflare şi iluminare de la Dumnezeu, ca să nu deznădăjduiască vreodată de harul lui Dumnezeu, atât pentru iertarea păcatelor, cât şi pentru oricare cerere, când se cere un lucru bun, fie din lucrurile vremelnice, fie din cele veşnice.»

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

 

*

 

«Nădejdea bunătăţilor viitoare îmbărbătează sufletul.»

 

Teofilact

 

*

 

Să nu cazi în deznădejde, nici în ceasul cel mai greu,

totul este cu putinţă de mai crezi în Dumnezeu;

deznădejdea e vrăjmaşul cel mai crud şi ucigaş

– chiar dacă ţi-ai pierde totul, sufletul să nu ţi-l laşi!

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!