Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 20 octombrie – Psalmul 119, v. 36: Pleacă-mi inima… nu spre câştig

20 octombrie – Psalmul 119, v. 36: Pleacă-mi inima… nu spre câştig

20 octombrie – Psalmul 119, v. 36: Pleacă-mi inima… nu spre câştig

Câştigul firesc, câştigul material, câştigul mârşav – cum îl numeşte Sfântul Apostol Pavel (1 Tim. 3, 3)
şi Sfântul Apostol Petru (1 Petru 5, 2),
a fost şi a rămas pe totdeauna blestematul vrăjmaş, mai primejdios ca oricare, în calea învăţăturilor şi a voii lui Dumnezeu.
Din pricina câştigului vinovat şi-au pierdut şi îşi mai pierd sufletul cei mai mulţi.
Din pricina lui a fost vândut Hristos (Mat. 26, 15).
Din pricina câştigului a fost El cumpărat şi ucis (Ioan 12, 19).
Din pricina acestuia se strică Cuvântul lui Dumnezeu
şi se batjocoreşte evlavia (1 Tim. 6, 5),
şi se învaţă lucruri stricate şi nebune (Tit 1, 11),
şi se rătăceşte credinţa,
şi se răspândesc toate relele (1 Tim. 6, 10).
Din pricina câştigului murdar atât de mulţi ucenici au părăsit curăţia credinţei faţă de Hristos şi s-au lepădat de fraţi (2 Tim. 4, 10; 1 Ioan 2, 15).

O, cât de multe inimi au venit la Hristos tot aşa ca a lui Iuda, într-un moment de sinceritate şi de dragoste înaltă, luate de un val de avânt colectiv, un val din afară, într-o vreme când mulţi vin, lăsând totul, ca să-L urmeze pe Hristos (Marcu 10, 28).
Sunt multe inimi atunci,
în mulţimea care se hotărăşte,
care Îi spun Domnului, cu legământ: «Doamne, Te voi urma ORIUNDE vei merge!» (Luca 9, 57).
Dar când Domnul n-are unde să-Şi mai plece capul, când Hristos este prigonit, interzis, alungat şi urmărit pretutindeni, atunci vulpile, adică cei care umblă numai după folosul lor, se întorc de la Iisus la aceleaşi vizuini.
Păsările, care umblă numai după ciupeli,
se întorc atunci la aceleaşi cuiburi din care zburaseră, părăsindu-L pe Hristos.
Cei care nu-şi îngropaseră morţii, adică nu-şi părăsiseră vechile păcate la care ţineau încă,
se întorc din nou la ele.
Iar cei care nu-şi luaseră adio de la dorinţele şi plăcerile dinainte, atunci se lasă biruiţi de vechile iubiri şi interese lumeşti, părăsindu-L pe Hristos, cu glas tare, şi lepădându-se în public de El.
Ba chiar mărturisind că le este şi ruşine că au putut fi odată aşa de slabi ca să se lase înduplecaţi de aceste „poveşti“…
Astfel s-au arătat cu grămada că nu sunt destoinici pentru împărăţia lui Dumnezeu (Luca 9, 58-62).
Cu grămada au venit, cu grămada s-au dus.
După interes au venit, după interes s-au dus.
Din slăbiciune au venit, din slăbiciune s-au dus.
Nimic n-a fost în ei sănătos, înţelept, temeinic şi hotărât.
Dar, măcar plecând, au fost, într-un fel, sinceri…

Însă este o altă categorie de „ucenici“ care au venit la Hristos fără să aibă nimic bun de la început în ei.
Au băgat de seamă că aici vin mulţimi şi este rost de un câştig uşor.
Au învăţat pe dinafară, ca o poezie, nişte versete şi nişte istorioare,
nişte predicuţe, nişte cântări, nişte apucături evlavioase
şi, vicleni cum sunt, le potrivesc după împrejurări, apoi se agită, varsă lacrimi, ca la teatru,
iar după aceea aşteaptă, sau îşi cer, plata pentru care au venit.
O, cât rău fac aceştia!
Ei umblă din loc în loc, prefăcându-se (2 Cor. 11, 14-15).
Dintre aceştia, apoi, ies vânzătorii şi iscoditorii,
trădătorii şi cei mai mari tulburători,
solii dezbinători şi răufăcătorii lucrării Domnului Iisus.

O suflete al meu, fereşte-te necurmat, cu groază, de orice dorinţă de câştig lumesc din slujirea şi din vestirea lui Hristos, Domnul tău!
Nu lăsa să te amăgească satana cu vreun gând de socoteli lumeşti, nu lăsa pe cel rău să pună în inima ta cumva patima iubirii de bani,
ca nu cumva să începi să alergi nu pentru curăţia iubirii de Hristos,
ci după mârşava lăcomie de câştig pierzător de suflet.
O suflete al meu, ai grijă şi te fereşte şi pe tine de toţi acei pe care îi vei vedea că umblă aşa!
Şi caută să fereşti şi pe alţii de ei.

Doamne Iisuse, Bunule şi Răbdătorule Doamne Iisuse,
Care ai venit pe lume sărac,
ai umblat prin ea sărac
şi ai plecat din ea sărac pământeşte,
Te rog, din tot sufletul meu, să păstrezi neîncetat şi în inima mea acest gând şi această alegere.
Nu mă lăsa niciodată să ajung să am în inima mea vreo dorinţă de câştig material din umblarea sau din lupta mea pentru Tine.
Ţine-mi mereu în inimă dragostea de sărăcie şi lepădarea de orice avuţie şi comoditate pământească.
Robeşte-mi toată inima numai Ţie, Doamne, ca să poată fi slobodă faţă de orice bunuri şi fiinţe pământeşti.
O Doamne Iisuse, ai milă de Biserica Ta şi de Lucrarea Evangheliei Tale şi scapă-le, Doamne, de toţi acei care urmăresc în ele numai câştig mârşav, făcând atâta rău Numelui Tău (Rom. 2, 17-24).
Dă-le, Doamne, tuturor un duh adânc de pocăinţă şi de îndreptare spre mântuire.
Amin.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

«Lăcomia este o beţie mai rea ca beţia. Cel stăpânit de patima beţiei, după trecerea nopţii, poate fi treaz, pe când lacomul este totdeauna beat, şi ziua, şi noaptea.»

Sf. Ioan Gură de Aur

*

Nu-i nimic pe lumea asta mai urât şi mai stricat
de cum este lăcomia omului nesăturat,
că nu-i fiară-atât de crudă, şarpe cu mai mult venin
decât lacomul ce are sufletul de demoni plin!

*

Prietene, de lăcomie şi de furt să te fereşti,
decât să trăieşti hoţeşte, mai bine să nu trăieşti!

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!