Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 21 octombrie – Psalmul 119, v. 46: Te voi vesti… înaintea împăraţilor

21 octombrie – Psalmul 119, v. 46: Te voi vesti… înaintea împăraţilor

21 octombrie – Psalmul 119, v. 46: Te voi vesti… înaintea împăraţilor

Toţi oamenii au nevoie de Dumnezeu şi de mântuire, căci Dumnezeu îi iubeşte pe toţi şi rânduieşte fiecăruia odată un prilej să se întâlnească cel puţin cu un cuvânt al Său – spre a le fi de mântuire sau de mărturie (Mat. 10, 18-20).
Mulţi dregători şi împăraţi au avut prilej să se întâlnească cu Hristos, asemeni lui Pilat sau asemeni lui Irod, numai în cabinetele lor, când El era arestat ca Infractor,
iar ei erau judecători sau stăpâni puternici pe tronuri!
Poziţia lor în faţa Lui
şi a Lui în faţa lor
îi despărţea atât de mult, încât nimic din ce vedeau şi auzeau ei, nu le-a putut nimici prejudecăţile despre Hristos sau mândria poziţiei lor.
Felul în care Îl priveau ei pe El acum,
după toate cele auzite despre El până azi,
îi făcea să-L dispreţuiască. Sau cel puţin să caute a se scăpa cât mai repede de Prezenţa sau chiar şi de Existenţa Lui incomodă.
Căci le era, dacă nu nesuferit, cel puţin incomod.

Dar atât Domnul, cât şi urmaşii Săi, apostolii, şi, pe urmă, alţii ai Lui, după ei, totdeauna, când au fost ajunşi în faţa mai-marilor lumii, le-au spus adevărul, cu seninătate şi cu o îndrăzneală plină de bună-cuviinţă şi de seriozitate.
Le-au mărturisit adevărul, fie prin cuvântul lor, fie prin tăcerea lor, tuturor acestora care erau, la un moment, dat pe tronurile lumii.
Faptele Sfinţilor Apostoli, ale Sfinţilor Părinţi şi, pe urmă, istoria mai departe a Bisericii lui Hristos, toate mărturiile acestea sfinte dovedesc cu prisosinţă adevărul profeţiilor Domnului Iisus despre mărturia alor Săi înaintea împăraţilor pământului.

Dar nu toţi s-au purtat ca Irod (Luca 23, 11).
Sau ca Felix (Fapte 24, 27).
Sau ca Agripa şi Berenice, şi ceilalţi (Fapte 26, 30-32).
Au fost şi dregători şi împăraţi care au ascultat chemarea lui Hristos şi a trimişilor Lui, când erau în faţa lor, ca David (2 Sam. 12, 7-14),
şi smerindu-se înaintea lui Dumnezeu s-au făcut slujitori şi ascultători ai Lui, făcând apoi pentru toţi supuşii lor atâta bine cât au putut ei învăţa de la Hristos.

O suflete al meu, dacă şi tu ai fost dus vreodată sau chemat în faţa mai-marilor pământului pentru Iisus şi ai putut aduce fără frică şi fără ruşine o bună şi serioasă mărturie pentru Domnul înaintea lor – atunci ferice de tine!
Chiar dacă după întâlnirea cu ei soarta lucrurilor pentru care ai fost dus nu s-a schimbat întru nimic, fii fericit: tu ţi-ai făcut datoria ta!
Chiar dacă mărturisirea ta nu le-a folosit lor decât ca o agravare a vinovăţiei lor pentru răul pe care îl pregăteau, totuşi, să ştii:
tu poţi fi liniştit.
Datoria mărturiei tale pentru Hristos a fost îndeplinită: de acum, răspunderea rămâne toată numai a lor.

De aceea nu te teme niciodată în faţa nimănui, când eşti ajuns acolo din pricina Numelui Domnului tău!
Fii pătruns până în adâncul fiinţei tale de conştiinţa răspunderii pentru prilejul şi scopul pe care îl ai atunci de a-L mărturisi acolo pe Domnul!
Fii demn de Domnul Hristos şi de misiunea ta!
Fii plin de atenţie, de bună-cuviinţă, de înţelepciune – dar şi de curaj,
ca şi vorbirea şi tăcerea ta
să folosească scopului lui Hristos şi mântuirii lor!
Nici un alt gând, decât acesta, să nu te stăpânească tot timpul cât vei fi în faţa lor.
Pentru că îi vei mai întâlni o dată, în faţa lui Hristos, la Judecata din Urmă.
Şi tu să nu te ruşinezi atunci de mărturia pe care ai dat-o acum!

Preaslăvit Împărat Veşnic, Iisuse Hristoase,
fii binecuvântat pentru toţi acei slujitori credincioşi ai Tăi, care, fiind duşi în faţa împăraţilor şi a dregătorilor lumii, au dat o bună şi curajoasă mărturie despre Tine!
Chiar dacă mărturia pe care au dat-o au plătit-o pe urmă cu libertatea sau cu viaţa lor, ei au rămas eroi şi biruitori ai Tăi.
Mărit Împărat Veşnic Biruitor, Împăratul şi Judecătorul Cel de la urmă al tuturor celor mici şi mari,
Te rugăm, pregăteşte-Ţi adevăraţi credincioşi ai Tăi, mărturisitori înţelepţi, curajoşi şi vrednici,
prin care să faci cunoscut mereu tuturor mai-marilor lumii, voia Ta şi învăţătura Ta.
Spre a le sluji şi lor de mântuire,
căci şi ei au nevoie de mântuirea Ta!
Iar dacă amăgirea măririi pe care o au nu-i va lăsa să asculte,
ci îi va înverşuna mai tare împotriva Ta, lovind pe trimişii Tăi şi scoţându-i afară cu mâinile goale,
să le slujească aceasta ca o mărturie împotriva lor!
Dar Cuvântul Tău să fie binecuvântat.
Amin.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

„Toţi aleşii Domnului din Vechiul Testament – Avraam, Moise, Noe etc. – au fost oameni de curaj şi de luptă, şi biruinţă. La fel şi toţi eroii viteji de acolo (Samson, Ghedeon etc.). În special, pildă de curaj, de luptă şi de îndrăzneală sunt proorocii. Fiecare prooroc e o pildă măreaţă de curaj şi îndrăzneală. Cei mai mulţi au plătit cu viaţa lor îndrăzneala şi curajul de a striga: «Aşa zice Domnul!», pe tot locul, fără să cruţe pe nimeni… Iar pe urma eroilor şi vitejilor din Vechiul Testament au păşit cei din Noul Testament – şi tuturor le-a urmat apoi ceata martirilor şi mucenicilor, care şi-au jertfit şi ei viaţa pentru biruinţa Evangheliei.“

Preot Iosif Trifa

*

Şi curajul are trepte pân’ la care se ridică,
unii sunt la cea mai mare,
alţii, nici la cea mai mică.
Fericit este acela care-avântul şi-l stârneşte
şi în lupta pentru Bine de nimic nu se-ngrozeşte!

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!