Cântarea Cântărilor 2, 3
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este Biserica vie între celelalte „biserici“.
Ca un măr în mijlocul pădurii, aşa era Iosif între fraţii săi (Facere 37, 4).
Ca un crin în mijlocul spinilor a fost Mântuitorul între ai Săi (Ioan 1, 11).
Şi ca un crin în mijlocul spinilor este şi sufletul acela care vrea să se alipească în totul totului tot de Domnul Dumnezeul lui (Deut. 18, 13). Chiar între fraţii săi credincioşi, adeseori .
Şi tot ca un crin în mijlocul spinilor este şi adevărata Mireasă a lui Hristos, care vrea să trăiască cu toată curăţia de conştiinţă în dragostea voii Lui între celelalte „mirese“, mai mult ale lumii decât ale Lui.
Aşa este adunarea Lui între celelalte adunări, sufletul unit cu El între celelalte suflete…
Poate că şi celelalte suflete sunt credincioase – dar acesta e altcum.
Poate şi celelalte biserici sunt credincioase – dar aceasta e altfel.
Poate şi celelalte adunări sunt credincioase, dar aceasta este cu totul în alt duh.
Pentru cine priveşte din afară, toate sunt la fel… Între fecioare nu vede nici o deosebire. Între biserici, la fel. Între adunări, asemenea. Nu este una, este cealaltă. Nu se poate aici, merge la alta.
Este asta între spini? Fie, el se duce la cea care nu e.
Este asta prigonită? El fuge şi se înghesuie la cea care este permisă.
Este asta alungată? El o lasă şi se alipeşte de aceea care este autorizată.
Este asta săracă şi nu-l poate plăti?…
E smerită şi nu-l poate înălţa?…
E străină, fără relaţii şi nu-i poate permite cât vrea el? El o lasă. Aşa este creştinul de nume şi de lume.
O, Doamne Iisuse, Dulce şi Scump Crin al Dragostei, Te rugăm, umple-ne de dragostea Ta în aşa fel, ca nimic şi nimeni să nu ne mai poată despărţi de Tine niciodată.
Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
