Un credincios adevărat are în însăşi fiinţa sa iubirea faţă de toţi oamenii (2 Petru 1, 5-7).
Pentru că el ştie că Dumnezeul său este Mântuitorul tuturor oamenilor, dar mai ales al celor credincioşi (1 Tim. 4, 10) – din pricina asta va fi un prieten pentru toţi oamenii,
dar mai ales cu aceia care au în inima şi în purtările lor adevărata temere de Dumnezeu.
De aceea adevăratul credincios va fi totdeauna foarte atent asupra prieteniilor sale.
Cu toate că el se va ruga pentru toţi oamenii şi va lucra din toată puterea sa pentru binele şi mântuirea tuturor semenilor săi
şi cu toate că va arăta şi trebuie să arate dragoste fiecăruia,
el, totuşi, nu va avea o adevărată prietenie
şi nu va trebui să aibă,
decât pentru cei care dovedesc prin toată trăirea lor că au o adevărată temere faţă de Dumnezeu
şi un respect adevărat faţă de Cuvântul Lui cel Sfânt.
Cum se poate vedea temerea de Dumnezeu la cine o are?
Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavia faţă de Numele Domnului,
prin statornicia în credinţă,
prin ascultarea de învăţătura dintâi,
prin respectul faţă de convingerile şi de bunurile altora,
prin bunul-simţ şi buna-cuviinţă faţă de semenii săi,
prin nelăcomie după ce este al semenului său,
prin temerea de orice nu este bine,
prin ferirea de tot ce nu este deschis şi limpede, descoperit şi curat, drept şi sincer,
prin umblarea care nu întristează pe aproapele niciodată, ci îl bucură întotdeauna.
Numai astfel de oameni sunt temători de Dumnezeu.
Numai astfel de oameni sunt credincioşi.
Numai astfel de oameni merită să fie consideraţi prieteni.
Numai unor astfel de oameni să le şi dai prietenia ta!
Căci acei care numai se numesc credincioşi şi cărora le place să se laude cu numele acesta,
arătându-şi-l ca pe o calitate numai a lor,
dar care, prin trăirea lor, nu dau o adevărată dovadă despre virtuţile temerii de Dumnezeu, să ştii că toţi aceştia sunt numai nişte mincinoşi, sunt numai nişte prefăcuţi,
cu care nu trebuie să fii niciodată prieten
şi cu care n-ai voie să fii, fiindcă prietenia lor te va strica.
Dacă nu vei ţine seama de acest lucru, nu numai că prietenia cu ei te va pierde şi pe tine,
dar tu vei deveni încă şi pricina pierderii multor binecuvântări ale altora.
Vei face ca şi alţii să-şi piardă timpul cel scump, cum ţi-l vei pierde şi tu,
apoi să-şi piardă liniştea şi unitatea cu ai lor,
apoi banii, statornicia şi sufletele, pe veci.
Iar când va trebui să răspunzi înaintea lui Hristos pentru aceasta, zadarnică îţi va fi uimirea şi trezirea mirată din marea ta amăgire (Mat. 7, 22-23).
Căci Hristos nu va cunoaşte
şi nu va recunoaşte niciodată
de prieten al Său pe cine lucrează în vreun fel de fără-de-lege.
În fără-de-legea evlaviei,
sau fără-de-legea neascultării, sau a nestatorniciei,
sau al nebunului simţ, sau al nerespectului faţă de alţii. Căci aceştia au lucrat potrivnic faţă de tot ce cer bunele legi şi rânduieli care au fost aşezate de voia şi de Cuvântul lui Dumnezeu,
pentru armonioasa orânduire lăsată de El,
pentru relaţiile între noi şi El
şi între noi şi noi.
Suflete al meu, fii cu multă băgare de seamă la aceia cărora trebuie,
sau nu trebuie,
să le dai prietenia ta!
Nu fi plin de râvnă faţă de cei care te despart de familia ta, de învăţătura şi de credinţa ta, care vorbesc de rău şi caută să te despartă de fraţii şi de prietenii pe care ţi i-a dat ţie Dumnezeu de la început.
Nu fi prieten cu cei care n-au temere de Dumnezeu şi respect faţă de bunurile şi de convingerile altora.
Căci prietenia lor te va neferici şi aici şi în veşnicie. Ci fii prieten numai cu cei care sunt cu adevărat ai lui Iisus.
Preabunule Doamne Iisuse,
Marele nostru Prieten şi Binefăcător,
cu adâncă iubire Te binecuvântăm, pentru că Tu ne-ai arătat slăvita Ta prietenie, prin care sufletul nostru a fost salvat şi fericit.
Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse, că nu Te-ai ruşinat nici de mine,
de starea şi de josnicia mea,
ci Te-ai apropiat şi mi-ai îmbiat prietenia şi dragostea Ta, din tinereţea mea, Prietenul tinereţii mele.
O Doamne Iisuse, cât de fericit am fost eu şi cât de câştigat prin prietenia Ta!…
Totdeauna, îmi voi aduce aminte cu recunoştinţă de acest lucru.
Dar totdeauna mă voi gândi şi cu ruşine, căci Tu, din prietenia mea, ai avut atât de puţină bucurie şi câştig pe pământ!…
Te rog, Doamne Iisuse, învaţă-mă şi-mi arată cui să-i dau prietenia mea dintre oameni.
Ca să nu fiu prieten cu cei care sunt duşmanii credinţei mele
şi răufăcătorii fraţilor mei,
şi bârfitorii învăţăturii mele,
căci atunci eu lucrez fărădelege.
Ci să fiu prieten numai cu cei care au o adevărată temere de Tine.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Nimic nu este mai mare decât prietenia duhovnicească!»
Sf. Ioan Gură de Aur
*
Rară-i inima ce bate orişicând la fel,
rar e prietenul ce are, neschimbat, iubirea-n el.
Prietenie-adevărată, fiul meu, pe lume nu-i;
numai în Hristos o afli – şi-n vreunul din ai Lui!
PENTRU MINE, PENTRU TINE
Pentru mine, pentru tine
Domnul S-a jertfit,
şi pe tine, şi pe mine
Tatăl ne-a iubit,
– şi eu, şi tu, pe vecie,
vino s-ascultăm,
inima, cu bucurie,
Lui să ne-o predăm!
Şi spre tine, şi spre mine
Domnul S-a-ndurat,
din pierzare şi ruşine
viaţa ne-a scăpat.
El şi ţie, El şi mie
cerul ne-a promis,
de-I urmăm cu bucurie
tot Cuvântul scris.
Chiar acum, iubite frate,
hai şi tu, şi eu,
să le părăsim pe toate
pentru Dumnezeu!
– Doamne, noi venim la Tine,
vrem să-Ţi fim plăcuţi
şi pe ei, ca şi pe mine,
Tu să ne ajuţi!…
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Un prieten credincios este o comoară vie, mai valoros ca aurul şi ca piatra scumpă, o grădină închisă şi un izvor pecetluit care se deschide la vreme potrivită…»
Sf. Grigorie de Nazianz
