24 decembrie – Psalmul 147, v. 13: El întăreşte zăvoarele porţilor

Dacă n-ar păzi Dumnezeu viaţa noastră, ea în fiecare clipă ne-ar putea fi nimicită!

Atât de slabă este viaţa noastră şi atât de multe, de felurite şi de tari sunt puterile răului şi ale morţii care ne-o ameninţă!

Dacă n-ar păzi Dumnezeu avutul nostru şi pâinea noastră, şi dacă nu ne-ar păzi Dumnezeul nostru sănătatea, casa, liniştea noastră şi tot ce avem drag pe pământ,

o, noi n-am ajunge să ne mai bucurăm de ele niciodată, fiindcă atâtea nenorociri ni le-ar pierde!

Dacă n-ar fi întărit Dumnezeu fiinţa neamului nostru, o, de când am fi fost înghiţiţi de vii cu toţii!

Dacă n-ar fi întărit Domnul, prin credinţă, răbdarea şi nădejdea noastră, ce curând le-am fi pierdut!

Şi dacă n-ar fi întărit El hotarele şi hotărârile noastre, ca să nu fim nimiciţi, gândiţi-vă ce s-ar mai fi ales oare de noi toţi? Prin ce istorie crâncenă am trecut!

 

Dar zăvoarele porţilor noastre dinspre vrăjmaşii şi cotropitorii noştri le-a întărit puterea lui Dumnezeu!

Căci numai puterea credinţei în Dumnezeu a întărit pe cei care păzeau cuprinsul nostru, când puterile care izbeau în porţile noastre erau cumplite şi sălbatice, de zeci de ori mai tari ca noi!

Numai puterea lui Dumnezeu a făcut ca acei care luptau la porţile noastre ameninţate să nu fie învinşi.

Şi numai puterea lui Dumnezeu a întărit totdeauna pe apărătorii acestui neam,

înconjurat din toate părţile, atâta vreme,

numai de ochi lacomi,

de gheare vrăjmaşe

şi de puteri potrivnice!

De aceea noi niciodată nu trebuie să uităm câtă recunoştinţă şi ascultare datorăm lui Dumnezeu, Care ne-a pus la porţi nişte zăvoare tari pe care le-a păzit Însuşi El

– şi astfel vrăjmaşul nu ne-a putut nici zdrobi, nici robi.

 

Binecuvântate fiţi voi, suflete tari şi nebiruite, care aţi fost credincioase, stând de pază moştenirii curate şi sfinte pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri!

Datorită apărării voastre noi ne bucurăm astăzi de belşug, de pace, de viaţă şi de lumină.

Ce s-ar fi ales de toate acestea dacă voi n-aţi fi fost întăriţi de Dumnezeu şi n-aţi fi stat tari, neîngăduind răului să năvălească şi să dărâme?

 

O, voi, zăvoarele porţilor noastre,

voi, care aveţi cea mai aleasă şi mai grea datorie să apăraţi tot ceea ce a fost cucerit prin atâtea jertfe şi prin atâtea lupte grele

– Dumnezeu să vă întărească!

Vegheaţi mereu şi staţi tari,

păstrând curată şi neatinsă moştenirea lăsată de înaintaşii noştri!

Nu slăbiţi niciodată vegherea, căci vrăjmaşul este foarte viclean şi caută prin multe mijloace să vă facă să-l lăsaţi înlăuntru.

Nu îngăduiţi nici unei primejdii să se strecoare printre voi.

Împotriviţi-vă oricărei puteri care s-ar atinge de tot ce avem datoria să lăsăm urmaşilor noştri, întocmai cum am primit de la marii noştri înaintaşi.

Nici o cheie străină să nu vă poată deschide.

Nici o şoaptă să nu vă adoarmă.

Nici o mită să nu vă încovoaie.

Nici o ameninţare să nu vă rupă.

Nici o laudă să nu vă moaie.

Nimic să nu înfrângă hotărârea şi statornicia voastră de a păzi şi păstra curat şi întreg tezaurul care vi s-a încredinţat.

Căci de tăria şi de statornicia voastră depinde soarta întregii noastre moşteniri. De aceasta depinde viitorul nostru. Şi fericirea urmaşilor noştri… Şi mântuirea noastră veşnică (1 Cor. 15, 1).

 

Iubit frate, tu, care eşti pus să păzeşti moştenirea Lucrării lui Dumnezeu

şi comoara unor învăţături sănătoase,

şi duhul unei părtăşii sfinte,

şi solia unei vestiri scumpe, lăsată nouă de înaintaşii credinţei noastre, fii treaz şi fii treaz!

Păzeşte aceste lucruri încredinţate ţie de Hristos, mai bine decât ochii tăi şi decât viaţa ta!

Nu lăsa înlăuntru nimic străin să intre, căci aceasta va strica, va răsturna şi va nimici tot ce ţi-au lăsat scump înaintaşii tăi.

Iar Dumnezeu te va trage la răspundere înfricoşată pentru aceasta!

 

Dumnezeul nostru Cel Adevărat şi Sfânt,

Te rugăm, întăreşte zăvoarele porţilor noastre şi fă-le neînduplecate faţă de orice încercare străină,

pentru ca să ne putem totdeauna bucura de fericirea unei moşteniri libere, puternice, curate şi luminoase!…

În ceasurile de mare primejdie pune, Doamne, la porţile Lucrării Tale suflete puternice şi luptători viteji,

păzitori atenţi şi păstrători statornici ai învăţăturii şi credinţei noastre sfinte,

ai duhului şi ai părtăşiei,

spre a păstra totul întocmai cum au lăsat înaintaşii şi spre a putea înlătura orice ameninţare.

Nu-i lăsa, Doamne, să fie slabi. Nici să lege dragoste cu părtăşie faţă de duhurile din afară.

Ca nu cumva acestea, pătrunzând printre ei înăuntru, să facă lucrări nimicitoare între noi.

Ci deschide-le bine ochii şi întăreşte-le bine hotărârea de a păzi porţile Lucrării Tale curate.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Oastea Domnului este Lucrarea Domnului, iar noi trebuie să ne apropiem cu frică şi cutremur când e vorba să ne amestecăm cu nepriceperea noastră în mersul acestei Mişcări. Noi suntem nişte copii nepricepuţi ai Domnului şi trebuie să tremurăm de frică atunci când e vorba să ne amestecăm cu sfatul nostru în Lucrarea Lui, în Planurile Lui, în Voia Lui…»

 

Părintele Iosif Trifa

Lasă un răspuns