Dumnezeu a avut în slujba Lui sfântă mulţi oameni străluciţi, al căror nume a rămas pe veci neşters, nu numai în amintirea lui Dumnezeu, ci şi pe paginile Sfintelor Scripturi,
şi în cinstirea Bisericii Sale vii şi credincioase,
şi în inimile noastre ale tuturor…
Dar, de cele mai multe ori, casa acestora,
adică familia lor trupească, fiii şi urmaşii lor,
n-au avut nimic sau n-au păstrat aproape nimic din strălucirea credinţei lor drepte,
din tăria nădejdii lor frumoase
şi din căldura dragostei lor sfinte!
Ce minunată credinţă a avut Avraam cel credincios,
ce puternică nădejde, Moise cel bun,
ce fierbinte iubire, David cel duios şi ascultător
– şi totuşi în viaţa urmaşilor lor ce slabe au fost aceste virtuţi !
Ce minunaţi Părinţi a avut Biserica Domnului,
ce oameni de mare putere duhovnicească, Lucrarea Sa
– şi totuşi casa lor, familia lor, urmaşii lor cei mai apropiaţi nu s-au ales cu nimic din toată pilda lor mare şi din învăţătura lor vrednică!
I-au cunoscut pe aceşti părinţi popoare întregi,
s-au împărtăşit din lumina dăruită lor de Dumnezeu mulţimi mari,
s-au mântuit prin ascultarea îndrumărilor lor mulţi alţii
– dar propria lor casă nu!
Ei au lăudat atât de frumos pe Domnul,
L-au slujit atât de folositor pe Hristos,
au făcut să propăşească atât de biruitor lucrarea Duhului Sfânt
– dar din toate acestea casa lor, tocmai casa lor, nu s-a ales cu nimic!
Ce a făcut Moise pentru Domnul? – Dar de casa lui nu se mai aminteşte nimic! Nici măcar în şirul strămoşilor Mântuitorului numele lui nu-i pomenit! Casa lui s-a arătat nevrednică de numele său cel luminos!
David spune el însuşi despre casa lui acest lucru trist (2 Sam. 23, 5),
dar arată că aceasta totuşi nu L-a împiedicat pe Domnul să-i arate credincioşie lui însuşi, care s-a păstrat credincios legământului făcut cu Dumnezeu!…
Şi chiar în zilele noastre n-am văzut noi oare oameni dintre cei mai aleşi prin care Dumnezeu a făcut nespus de mari lucruri
– dar a căror familie nu s-a împărtăşit deloc de nici o binecuvântare duhovnicească!
Ai lui au mâncat cu el sau după el,
au trăit lângă el sau după el
– şi totuşi nu şi-au dat nici seama, nici silinţa, să se folosească de harul ales care era peste el şi cu el.
Ce mare durere şi ce mare pagubă este aceasta pentru orice casă a unui om mare în Domnul!
Dragă suflete, care eşti poate soţia sau poate copilul, sau poate părintele, sau poate fratele unui om ales, ia seama!
Dacă vezi că mii de oameni preţuiesc şi ascultă, şi urmează sufletul acesta, cu atât mai mult nu sta nepăsător tu!
Dacă vin de la mari depărtări să-l vadă şi să-l asculte, cum să nu te apropii tu de sufletul şi de chemarea lui?
Dacă îl iubesc atât de mulţi, cum numai în sufletul tău nu se poate aprinde o iubire vrednică de el?
Cum, chiar tu, care eşti de un sânge cu el, nu cauţi să fii un duh cu el?
De ce tocmai tu, cel mai apropiat, îi rămâi departe?
O, casă, o, familie, o urmaşi ai unui mare credincios al Domnului, fiţi vrednici de el!…
Lăudaţi şi voi pe Domnul aşa cum L-a lăudat acel mare suflet care a trăit între voi!
Fiţi vrednici de numele şi de viaţa lui sfântă, ca să fiţi în veşnicie şi voi alături de el, lângă Domnul, într-o astfel de vrednicie!
Preadulce Iisuse, Mântuitorul nostru al tuturor,
din Tine îşi trage şi numele, şi cinstea orice credincios ales
şi prin Tine se poate mântui orice casă şi familie (Efes. 3, 15).
De aceea, Te rugăm, trimite Duhul Tău peste casa şi familia fiecărui slujitor al Tău
şi fă-i pe toţi ai lui să Te iubească, să Te asculte şi să Te laude pe Tine într-un chip vrednic de Numele Tău şi vred-nic de numele celui din casa căruia sunt.
O Doamne Iisuse, fă-mă şi pe mine vrednic de cinstea Casei Tale din care mă trag
şi fă să mă port în chip vrednic de înaintaşii mei care mi-au vestit Cuvântul Tău, ca să le urmez credinţa lor (Evrei 13, 7).
Fă-mă să mă port cu cinste şi cu credincioşie în Biserica Ta şi în Casa Lucrării Tale, ca să fiu un fiu vrednic,
un frate vrednic,
un părinte vrednic de Tine şi de ai Tăi.
Dar, Te rog, şi mai mult, Doamne, cu toată sfâşierea inimii,
cu toată amărăciunea lacrimilor
şi cu toată stăruinţa vieţii – pentru mântuirea casei mele.
Pentru toţi cei de un os şi de un sânge cu mine din trecut, din prezent şi din viitor.
Amin
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«… Acum toţi cei ce credem avem un nume decât toate mai mare, adică ne numim creştini! Deci această numire a noastră este mai mult decât toate celelalte, ca să ne îndemne şi să ne facă mai sârguitori spre lucrarea faptei bune. Şi să nu lucrăm ceva nevrednic acestei numiri.»
Sf. Ioan Gură de Aur
*
Dacă virtutea nu lucrează, e ca şi cum ea nici n-ar fi,
virtutea cea adevărată numai lucrând va străluci,
numai făcând la alţii bine, virtutea va spori ca-n rai,
doar faptele virtuţii sfinte
te dovedesc frumos c-o ai!
Cântarea Psalmului 135
- Să-L lăudaţi pe Domnul, slăviţi Numele Lui,
să-L lăudaţi pe Domnul, voi, robii Domnului!
- Câţi staţi în Sfânta-I Casă şi-n curtea Lui câţi staţi
- Să-L lăudaţi pe Domnul că-i Bun – să-L lăudaţi!
Cântaţi al Lui Sfânt Nume că-i binevoitor
- El Şi-a ales pe Iacov, pe Israel – popor.
- Eu ştiu că Domnu-i mare, ca toţi e mai presus,
alţi dumnezei ca Dânsul, ca Domnul nostru, nu-s.
- El face ce voieşte în cer şi pe pământ,
în mări şi-n alte toate adâncuri câte sunt,
- El scoate nori şi fulger, şi ploi din depărtări,
şi El sloboade vântul din ale Lui cămări.
- El în Egipt pe-ntâii născuţi i-a nimicit
din oameni şi-animale, cu toţii au pierit.
- El a trimis în tine, Egiptule, minuni
spre Faraon şi ceata-i de slujitori nebuni.
- Ucis-a regi puternici, mari neamuri a lovit
- Pe Sìhon, împăratul şi regele-Amorit,
pe Og, pe împăratul Basanului, l-a-nfrânt
şi pe-mpăraţi din bunul Canaanului pământ.
- Iar ţara lor a dat-o de moştenire El
poporului Său unic, alesul Israel.
- O Doamne,-al Tău Sfânt Nume pe veci va rămânea
şi sfânta-Ţi pomenire din neam în neam va sta.
- Că Domnul judeca-va pe-alesul Său popor
şi cu-ai Lui robi de-a pururi va fi îndurător.
- Ai neamurilor idoli argint şi aur sunt,
lucrări de mâni de oameni făcute pe pământ.
- Au gură, dar n-au vorbe; au ochi, dar n-au vederi;
- Urechi au făr’ s-audă; n-au suflet şi puteri.
- Ca ei sunt toţi şi-aceia ce-i fac şi-i vând, ca ei
sunt cei ce pot să-şi pună încrederea în zei.
- A lui Israel casă pe Domnul lăudaţi,
voi, casă a lui Aaron, să-L binecuvântaţi!
- Voi, casă a lui Levi, slăviţi pe Domnul Sfânt,
slăviţi-L câţi vă temeţi de Domnul pe pământ!
- Slăvit să fie Domnul şi binecuvântat
din locul sfânt, Sionul ales şi minunat,
El, Care locuieşte al Său Ierusalim.
Slăviţi, slăviţi pe Domnul!
Pe Domnul Îl slăvim!
