Eclesiastul 8, 1
Adevărata înţelepciune este numai aceea care luminează faţa omului şi feţele oamenilor. Care-l duce pe om la Dumnezeu, care i-L descoperă omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mântuitor şi care îl face pe om să-L primească pe Duhului Sfânt pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi un Ocrotitor fericit şi binecuvântat.
Un astfel de om va învăţa mereu de la toţi şi va putea apoi să-i înveţe şi el pe toţi…Va fi smerit, pentru a primi. Şi va fi darnic, spre a da.
Numai acesta este înţeleptul .
…Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor?
Înţelepciunea omului îi luminează faţa şi asprimea feţei i se schimbă…
Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-o anumită măsură, înţelepciunea de care va avea nevoie în viaţă şi de lumina căreia va fi dator să asculte.
Pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea înţelepciunii şi umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în curăţia ei, lumina acesteia creşte. Creşte în mintea omului, creşte în jurul lui, creşte în faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentru cine umblă în ea.
Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei… (Prov. 4, 18).
Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului… şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca soarele în veac şi în veci de veci (Dan. 12, 3).
Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă (Matei 13, 43).
Iată deci că adevărata înţelepciune este neprihănirea şi cine este un adevărat înţelept arată aceasta prin umblarea sa în lumină. Prin faptele sale în dragoste. Şi prin cuvintele sale în curăţie.
Oricine are lumină umblă drept. Umblă frumos. Umblă curat.
Domnul şi Dumnezeul Luminii, Te rugăm, luminează-ne mereu cu harul Tău, spre a vedea bine voia Ta şi spre a o împlini.
Pentru noi şi pentru alţii, spre slava Ta.
Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
