Pentru orice familie, tineretul este o mare binecuvântare şi o mare bucurie.
Pentru orice părinţi este o mare datorie de a creşte copii şi urmaşi vrednici şi buni.
Datoria aceasta este rânduită de Însuşi Dumnezeu, prin cea dintâi poruncă pe care El a dat-o oamenilor (Fac. 1, 28).
De aceea, o casă fără tineret este lipsită nu numai de un viitor sănătos, dar şi de cea mai curată bucurie,
de bucuria pe care o aduce în fiecare familie numai tineretul ei, copiii ei, urmaşii ei.
Dacă acest lucru este foarte însemnat pentru orice familie trupească, adică grija de a avea tineret,
atunci el trebuie să fie încă mai însemnat pentru familiile duhovniceşti.
Căci nu numai viaţa duhovnicească a familiilor acestora va fi mai înflăcărată şi mai bucuroasă, mai vie şi mai frumoasă, având tineret,
dar şi moştenirea lor va câştiga în întindere şi în rod.
Când viaţa unor părinţi este sănătoasă şi curată, copiii vin atunci ca un dar al lui Dumnezeu, ca o moştenire şi ca o răsplată de la El (Ps. 127, 3).
Când viaţa unei familii duhovniceşti este sănătoasă în Domnul, când ei sunt adevăraţi credincioşi şi când părinţii ei umblă în curăţie înaintea şi în urma Domnului,
atunci, în această frumoasă lucrare, tineretul vine ca o binecuvântare peste un ogor bine muncit. Ca o rouă fericită şi răcoritoare, curată şi strălucită peste o grădină lucrată la timp.
Pentru că Însuşi Domnul va face aceasta pentru înflăcărarea poporului său
şi pentru întărirea puterii lui,
şi pentru înfrumuseţarea sa.
Însuşi Domnul Iisus va face să vină în urma lor, ca nişte podoabe sfinte din sânul zorilor, un binecuvântat tineret, curat şi mult, ca roua unei dimineţi senine şi frumoase.
O, ce însemnat lucru este ca viaţa unor părinţi să fie sănătoasă, armonioasă şi curată! Căci, dacă este aşa, atunci tineretul vine în familia aceasta ca o binecuvântare.
Iar dacă nu este aşa, atunci tineretul nu vine…
Sau, şi dacă vine, vine numai ca un blestem.
O, părinţi duhovniceşti, şi voi, credincioşi bătrâni: ce însemnat lucru este ca viaţa voastră duhovnicească să fie curată în Domnul
şi vorbirea voastră să fie cu har,
şi umblarea voastră să fie sfântă!
Căci atunci casa voastră nu va fi goală.
Atunci, în biserica şi în adunarea voastră, va veni şi va spori, va creşte şi se va înmulţi, un binecuvântat tineret duhovnicesc.
Iar acesta va fi înviorarea şi cinstea voastră de azi.
Apoi, va fi schimbul vostru de mâine.
Şi va fi bucuria şi cununa voastră veşnică.
De aceea, luaţi bine aminte sfatul acesta şi cercetaţi-vă starea şi lucrarea voastră, fiecare!
Uitaţi-vă în jurul vostru şi vă veţi vedea lăuntrul:
Vine tineretul cu voi la adunarea voastră – sau nu vine?
Aveţi voi tineret sau nu aveţi?
Creşte şi se înmulţeşte numărul şi credinţa tineretului vostru sau scade în familia voastră trupească şi în cea sufletească?
Căci, dacă în familia voastră sau în adunarea voastră nu mai aveţi tineret, curând nu vor mai fi nici bătrâni.
Dacă păcatul nu vă lasă să vă aduceţi copiii la Hristos, atunci păcatul vă va duce şi pe voi de la El.
Lumea care îi desparte pe tineri de voi, aceasta vă va desparte, curând, de tot şi poate pe totdeauna, şi pe voi de către Dumnezeu!
Ce bucurie pentru o familie când se spune: «Vin copiii!»
Cum se umple toată casa dintr-o dată de lumină când vine tineretul!
Ce bucurie este într-o biserică participarea tineretului, frumos şi curat, ca nişte sfinte podoabe, la slava Domnului!
O, Domnul iubeşte tineretul!
El îl doreşte şi vă porunceşte să-i aduceţi pe tinerii voştri la El, spre slava Lui şi spre fericirea lor…
Cum ascultaţi voi această dorinţă şi poruncă a Domnului?
Aduceţi voi tineretul vostru la Hristos, spre viaţă – sau îl duceţi la lume, spre pierzare?
Veţi răspunde, veţi răspunde greu,
să ştiţi că veţi răspunde toţi, înaintea lui Dumnezeu, pentru aceasta!
O Dumnezeule Binecuvântat în veci, Tatăl nostru,
Făcătorul şi Iubitorul a tot ce este curat, tânăr, frumos şi nevinovat,
Te rugăm, binecuvântează întreagă Biserica şi Oastea Ta, primenindu-le mereu cu tineret binecuvântat, care, venind la Tine ca roua din sânul zorilor,
să facă nu numai mai frumoasă, ci şi mai rodnică Lucrarea Ta pe pământ!
O Doamne Dumnezeule, dar, venind tineretul Tău la Tine, ca roua, nu-l lăsa să se şi ducă tot aşa cum se duce roua!
Nu-l lăsa să piară tot aşa cum piere roua, ci, la umbra Ta ocrotitoare, păstrează-l curat, luminos şi plin de frumuseţe,
până când puterea Ta îi va da o roadă şi o strălucire statornică.
Îmbogăţeşte, Doamne, mereu numărul poporului Tău credincios şi-l binecuvântează cu tineri ascultători şi înzestraţi,
dintre care să-Ţi alegi slujitorii devotaţi şi sufletele de jertfă şi de rugăciune, căci aceştia sunt vasele Tale binecuvântate prin care Îţi duci mai departe,
strălucită şi biruitoare,
Lucrarea Ta pe pământ.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Omul care foloseşte multora spre îndrumare
să nu-şi doarmă noaptea-ntreagă,
să nu stea prea mult la soare,
ci să folosească vremea cât mai bine cu putinţă
– piere-atât de multă lume în păcat şi-n neştiinţă!
Cântarea Psalmului 110
Un psalm al lui David.
- Domnul a zis Domnului meu:
«La dreapta Mea stai până
voi pune pe vrăjmaşii Tăi
sub talpa Ta,-n ţărână!»
- Va-ntinde Domnul, din Sion,
puternica-I domnie,
zicând: «Domneşte între-acei
ce-Ţi poartă vrăjmăşie!»
- Poporul Tău e, Doamne, plin
de-o sfântă-nflăcărare
când Îţi aduni oştirea Ta
puternică şi mare,
Cu sfântă-mpodobire, ca
din sân de zori senine,
ca roua, tineretul Tău
la Tine, Doamne, vine…
- Jurat-a Domnul Sfânt – şi Lui
nu-I pare rău să ţie:
«Tu,-n felul lui Melhisedec,
eşti preot pe vecie!…»
- Da, Domnul Cel din dreapta Ta
pe toţi cei mari zdrobeşte
în ziua când mânia Lui
spre dânşii se porneşte.
- Dreptatea-n neamuri face El
şi-i plin de trupuri moarte
pe-al ţării-ntins, când va zdrobi
El capete deşarte.
- El bea din râu în mersul Lui
– când iese aurora –
de-aceea capu-Şi va nălţa
deasupra tuturora!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Creşterea cea bună şi mântuirea tinerilor din ispitele pierzării nu stau numai în aceea să-i închideţi pe copii în casă şi să-i opriţi de a merge colo şi colo (De multe ori, din ce-l opreşti pe cineva de la ceva anume, şi mai tare se duce acolo!). Silinţele părinţilor trebuie să se îndrepteze mai ales într-acolo ca odraslele lor să-L afle cu adevărat pe Mântuitorul. Apropiaţi copiii voştri de Acela Care a zis: «Lăsaţi copiii să vină la Mine!»“
Preot Iosif Trifa
*
Dureroasă-i fericirea într-o casă fără fii,
căci nu-i nimeni să-ţi surâdă
nici când mergi – şi nici când vii!
