Eclesiastul 1, 3
Ceea ce a găsit şi a scris Duhul Sfânt lumii prin profeţii Sfintelor Scripturi nu este de fapt o descriere a propriei lor vieţi trecătoare. Ci înfăţişarea unui adevăr veşnic cu ajutorul vieţii acestora.
La fel şi cu Solomon.
Duhul lui Hristos le-a grăit sfinţilor alcătuitori ai Scripturii nu numai care cărţi sunt inspirate de sus, spre a fi alese şi aşezate în cuprinsul Cărţii dumnezeieşti, dar şi ordinea în care să fie aşezate, după adevărul cuprins de conţinutul fiecăreia din ele .
Prima carte a lui Solomon, Cartea Proverbelor, cuprinde adevărul înfăţişat de Înţelepciunea lui Dumnezeu, care este Lumina, şi ne arată cele două căi:
calea Binelui şi calea Răului – calea lui Dumnezeu şi calea diavolului;
ne spune clar care sunt cele două dovezi ale faptei şi trăirii: trăirea virtuţii şi trăirea păcatului;
şi ne înştiinţează hotărât care sunt cele două încheieri şi răsplătiri: răsplata vieţii şi răsplata morţii,
îndemnându-ne mereu ca din tinereţe s-o luăm pe calea Vieţii.
Să trăim neprihănirea. Ca să avem viaţa.
A doua carte a lui Solomon, Eclesiastul, urmăreşte viaţa unui suflet care n‑a ascultat întru totul de îndemnul primit. N-a urmat deplin calea lui Dumnezeu… Ci şi-a pus toată truda grea a vieţii sale să se bucure de traiul lumii acesteia. Să-şi strângă comorile lumii acesteia. Să se desfăteze cu plăcerile lumii acesteia.
Astfel ea începe cu încheierea. Şi se încheie cu judecata. Deşertăciune este de la început şi până la sfârşit o viaţă care caută, în primul rând, lucrurile acestei lumi, slava ei şi desfătarea ei. Peste toată întinderea unei astfel de vieţi răsună mereu tristul adevăr al deşertăciunii…
O, Dumnezeule al Vieţii şi al Veşniciei, ajută-mă să caut adevăratele comori ale Adevărului şi ale Iubirii prin care sunt bogat şi aici, şi în veşnicie.
Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
