Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 30 decembrie – Psalmul 149, v. 6: Laudele… şi sabia

30 decembrie – Psalmul 149, v. 6: Laudele… şi sabia

30 decembrie – Psalmul 149, v. 6: Laudele… şi sabia

După ce a trecut prin toate încercările unei vieţi îndelungate de credincioşie faţă de Dumnezeu, iată, în sfârşit, că a venit o vreme când sufletul hotărât şi statornic a ajuns în plinătatea puterii sale duhovniceşti.

Crescând în toate privinţele spre Cel Care este Capul, Hristos, el a ajuns statornic în Adevăr, adică în învăţătura Sa.

A ajuns desăvârşit în dragoste, adică unit deplin în părtăşia frăţietăţii sale (1 Ioan 2, 5).

A venit o vreme când sufletul credincios a ajuns bine zidit şi nemaiclătinat nici din Adevăr, adică din învăţătură,

nici din dragoste, adică din unitatea frăţească. Şi aceasta este dovada că el a atins statura plinătăţii sale în Hristos (Col. 1, 28; Efes. 4, 13).

 

Un astfel de suflet a ajuns vrednic de încredere şi Dumnezeu l-a pus în slujba Lui (1 Tim. 1, 12; 2 Cor. 3, 6).

Domnul Dumnezeu Şi l-a făcut împreună-lucrător cu El (1 Cor. 3, 9-13).

Şi Domnul Dumnezeu i-a încredinţat şi lui, pentru o vreme, ogorul Său, turma Sa, lucrarea Evangheliei Sale mântuitoare (Fapte 20, 28; 1 Tim. 4, 16; 1 Petru 5, 2).

În această lucrare plină de o cutremurătoare răspundere, omul vrednic de încrederea lui Dumnezeu va avea mereu trează conştiinţa răspunderii sale pentru împlinirea întocmai a fiecărui cuvânt al lui Dumnezeu

şi pentru starea fiecărui suflet încredinţat sau nu păstoririi sale (2 Cor. 11, 28-29).

 

Va mărturisi cu toată puterea adevărul învăţăturii, întocmai cum a primit-o (1 Cor. 11, 2; 15, 1-2).

Va căuta să fie mereu în acelaşi gând şi-n acelaşi fel de-a învăţa cu fraţii săi, ca nu cumva să alerge în zadar (Gal. 2, 2).

Va propovădui Cuvântul, potrivit cu învăţătura sa – şi nu altfel (Tit 1, 9)…

Făcând astfel în chip vrednic şi rodnic o slujbă mântuitoare, el va lucra totdeauna spre lauda lui Dumnezeu, Care i-a încredinţat-o spre mântuirea sa

şi a celor care îl vor asculta şi urma (1 Tim. 4, 16).

Va păstori cu grijă sufletele, hrănindu-le nu numai cu puterea şi lumina cuvintelor sale,

dar şi cu pilda unei vieţi de o tot mai smerită şi evlavioasă trăire a Cuvântului pe care îl propovăduieşte altora.

 

Acestea vor fi laudele lui Dumnezeu din gura lui şi din viaţa sa trăită pentru Hristos.

Şi aceasta este cea dintâi şi cea mai mare datorie a omului lui Dumnezeu.

Dar a doua datorie, tot aşa de mare, este lupta sa pentru a apăra Adevărul

şi de a apăra Lucrarea lui Hristos, împiedicând şi înfruntând pe potrivnicii care vin s-o fure, s-o junghie şi s-o prăpădească.

Lucrătorul care n-a ajuns să se pătrundă de această tot aşa de mare datorie faţă de Hristos, nu este un lucrător vrednic de încredere (Tit 1, 9).

 

Cine numai păstoreşte, dar nu şi apără turma Domnului, acela va osteni pentru lupi şi va munci pentru hoţi, nu pentru Hristos.

Acela ar face mai bine să nu-şi strângă turmă, decât s-o strângă pentru îngrăşarea răpitorilor şi pentru îmbogăţirea tâlharilor.

Dacă laudele lui Dumnezeu sunt adevărate în gura cuiva

şi dacă propovăduirea lui este adevărată,

atunci tot aşa de adevărată trebuie să fie şi sabia din mâna lui.

Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6, 17),

cu cele două tăişuri ale ei, de lovire şi de apărare (Evrei 4, 12).

Căci numai acela este un ostaş viteaz (Ps. 45, 3), care se ridică hotărât în apărarea învăţăturii şi a frăţietăţii sale, contra tuturor celor care se dovedesc dezbinători, tulburători şi păgubitori ai frăţietăţii creştine.

 

O Iisuse Doamne, Marele Păstor al nostru şi Capul Bisericii Tale,

fii slăvit şi binecuvântat pentru toată cinstea pe care ai dăruit-o acelora care s-au dovedit vrednici de încrederea Ta!

Te rugăm, încununează propovăduirea lor totdeauna cu roade.

Şi lupta lor, cu biruinţe.

Iisuse Doamne, ridică mereu tot mai mulţi slujitori ai Tăi cu conştiinţa răspunderii trează faţă de Tine, pentru felul cum păstoresc şi cum apără turma Ta,

pentru ca fiecare să-şi dea toate silinţele nu numai să mărturisească dragostea, ci să şi apere Adevărul.

Iisuse Doamne, Te rugăm, trezeşte în fiecare credincios al Tău din Oastea Ta o sfântă gelozie pentru păstrarea duhului curat şi a învăţăturii curate pe care le-am moştenit de la înaintaşii noştri (Evrei 13, 7),

întocmai cum le-am primit

spre a nu ne abate de la Tine întru nimic,

nici noi şi nici copiii noştri din Oastea Ta.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

„Oastea Domnului formează pe creştinul care păşeşte înainte pe Calea Mântuirii, cu o credinţă vie, luminată şi roditoare. Oastea formează pe creştinul care păşeşte cu siguranţă pe Calea Mântuirii, grăind: «Eu ştiu că sunt un copil al lui Dumnezeu!» (Rom. 8, 16)… «Eu ştiu în Cine mă încred şi în Cine cred!» (2 Tim. 1, 12). «Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte!» (Iov 19, 25). «Eu ştiu că omul meu cel vechi este răstignit!» (Rom. 6, 6)… «Eu ştiu unde sunt păcatele mele!» (2 Petru 1, 24)… «Eu ştiu acum de ce merg la biserică!»…

 

Părintele Iosif Trifa

 

*

 

Toată viaţa este-o luptă cu primejdii şi vrăjmaşi;

trebuie să ai nădejde şi curaj să nu te laşi,

bizuieşte-te puternic pe-Ajutorul credincios

– fiul meu, El totdeauna-i cu cel drept şi curajos!

 

 

 

Cântarea Psalmului 149

 

  1. Să-L lăudaţi pe Domnul

şi Numele-I cântaţi,

cântaţi cântare nouă,

în cinstea Lui cântaţi

ai Lui, când v-adunaţi!

 

  1. Se bucure Israel

de Cel Ce l-a zidit,

se veselească fiii

Sionului iubit

de Domnul lor Slăvit!

 

  1. Să laude-al Lui Nume

cu jocuri, fericiţi,

să-L laude cu tobe

şi harfe cei iubiţi,

să-I cânte fericiţi!

 

  1. Căci Domnu-are plăcere

de-al Său ales popor

şi-mbracă-n mântuire

pe toţi smeriţii lor,

pe cei fără-ajutor.

 

  1. Să salte-n bucurie

toţi câţi I-s credincioşi,

chiar noaptea-n aşternuturi

să strige bucuroşi

toţi câţi I-s credincioşi!

 

  1. A Domnului vestire

să fie-n gura lor

şi sabia cu două

tăişuri, ajutor,

vitează-n mâna lor.

 

  1. Să facă răzbunare

spre cei răi, cum a spus,

să pedepsească-oricare

popor ce nu-i supus,

nu-i Domnului supus.

 

  1. Să-i lege pe cei mândri

în lanţ şi-obezi de fier,

  1. Să facă judecata

cea scrisă lor din cer,

în contra lor din cer.

 

Aceasta este-o cinste

la câţi I-s credincioşi.

Voi, lăudaţi pe Domnul,

slăviţi-L bucuroşi,

cântaţi-I bucuroşi!…

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Creştinul trebuie să-şi încordeze neîntrerupt puterile sufleteşti, spre a potoli pornirile rele şi a birui ispitele.»

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!