Dumnezeu a rânduit ca femeile să fie mame
şi să-şi găsească adevăratul rost în împlinirea acestei dumnezeieşti porunci şi misiuni (1 Cor. 7, 9; 1 Tim. 5, 14).
Dumnezeu a legat fericirea şi chiar mântuirea lor de ascultarea smerită şi credincioasă a acestei porunci şi misiuni (1 Tim. 2, 15).
Nici o veselie nu poate fi atât de mare ca a unei mame şi nici o mulţumire nu poate fi asemenea cu a ei.
Când Dumnezeu îi ascultă dorinţa mamei, dându-i copiii pe care îi naşte sănătoşi
şi îi creşte iubitori,
ce mare bucurie îi face acelei mame Dumnezeu!
Iar când mama ascultă dorinţa lui Dumnezeu şi Îi dăruieşte Lui, cu evlavie şi iubire, din toată inima ei, pe fiii ei, în rugăciune şi în învăţătura credinţei,
ce mare bucurie Îi face ea Lui!
Ce privelişte poate fi mai fericită pe pământ, decât chipul unei mame vesele!
Pe ce faţă mai străluceşte o aşa lumină oare şi în jurul cărui cap mai luminează un nimb aşa de sfânt, ca pe al unei mame dulci, credincioase şi vesele, cu un copil la sân?
Ce poate fi mai binecuvântat şi mai vrednic de cinste, de respect şi de laudă, decât o mamă care îşi creşte fiul ei spre slava lui Dumnezeu şi spre binele lumii!
Cu cât un fiu va fi mai înalt în aceste virtuţi, cu atâta va fi mai înaltă cinstea şi preţuirea mamei care l-a crescut.
Fiindcă, în meritele fiului, are totdeauna o mare parte şi mama acelui fiu.
Dacă fiul a ajuns unde a ajuns, o mare parte se datoreşte mamei care l-a vegheat,
care l-a păzit şi l-a îndrumat,
căci ea, influenţându-l cu credinţa ei, cu dragostea ei, cu rugăciunile ei şi cu lumina chipului ei, l-a ajutat să ajungă un om ales.
De aceea este şi va fi veşnic vrednică de cea mai mare cinste şi laudă Sfânta Maică a Domnului, care, în tăcere şi în evlavie, în dragoste şi în răbdare, cu toată sfinţenia şi grija ei, după ce L-a născut, a îndrumat şi a păzit pe Cel mai Slăvit Fiu Care S-a putut naşte pe pământul acesta
şi pe Cel mai Sfânt Om,
şi pe Cel mai mare Mântuitor,
şi pe Cel mai desăvârşit Binefăcător al Lumii!
Dar în viaţa ei pe pământ, Sfânta Maică-Fecioară a avut parte de prea puţină veselie adevărată.
Cuvintele bătrânului Simeon (Luca 2, 35) îi stăruiau mereu în minte
şi, în timp ce ea îşi împlinea cu toată scumpătatea datoria ei faţă de cele ce-i vestise arhanghelul Domnului,
faţa ei era mereu umbrită de teama pe care orice iubire adevărată şi orice slujbă dumnezeiască o are faţă de ceea ce îi este încredinţat de către Dumnezeu, pentru El.
Dar acum, Sus în Cer, lângă Sânul Aceluia pe Care ea L-a ţinut atâta vreme şi cu atâta drag lângă sânul ei,
Sfânta Maică se veseleşte veşnic.
Pentru veşnicie, ea este Mama cea veselă, lângă Cel mai fericit Fiu.
Dar fericite şi vesele vor fi veşnic, de asemenea, şi acele mame care, ascultând cu evlavie porunca Domnului, şi ele se silesc cu toată puterea şi căldura inimii lor să crească pe fiii lor după pilda Sfintei Fecioare, spre slava şi folosul lui Dumnezeu.
Veselia lor adâncă şi liniştită va fi pe pământ răsplata împlinirii datoriei poruncită de Domnul,
iar în veşnicie, răsplata Domnului pentru aceasta va fi că ele vor fi părtaşe împreună cu fiii lor la slava Lui şi a lor.
Scumpă mamă, oare tu eşti cu adevărat o mamă voioasă?
Îţi creşti tu oare copiii cu voioşie pentru Dumnezeu – sau nu?
O, dacă vrei să te bucuri cu adevărat de fiul tău şi el să fie o bucurie adevărată şi pentru alţii, atunci creşte-ţi, mamă, fiul tău voioasă pentru Domnul!
Fii o mamă veselă în slujba Domnului pentru fiul tău!
Nu fi nervoasă şi potrivnică,
nu fi nepăsătoare şi nemulţumită,
nu fi certăreaţă şi lumească.
Nu întuneca prin aceste umbre chipul cel sfânt şi voios de mamă, chip care trebuie să rămână şi în ochii fiului şi în ochii Stăpânului tău, înconjurat de o lumină tot mai curată şi mai scumpă: chipul mamei sfinte.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru,
Care ai o Inimă plină de o atât de sfântă şi dulce iubire
şi din această Inimă ai rupt cea mai sfântă şi dulce inimă dintre toate câte le-ai creat Tu: inima de mamă!
Te rugăm, binecuvântează veşnic şi veşnic această dumnezeiască flacără întrupată din Tine, Doamne,
şi-i dă totdeauna toată lumina şi căldura, toată sfinţenia, evlavia şi voioşia cerească oricărei fiinţe în care pui o astfel de dulce inimă.
Şi pune-o, Dumnezeule al Iubirii, în orice sân care leagănă şi care strânge un copilaş drag,
care ocroteşte şi alăptează un mugur de viaţă şi de nădejdi.
Dăruieşte, Doamne, fiecărei mame bucuria de a-şi vedea fiul devenit o binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru oameni,
ca să poată fi cu adevărat o mamă veselă.
Nu lăsa, Doamne, pe nici o mamă, nepăsătoare faţă de rodul sânului ei,
pentru a nu creşte un blestem şi un blestemat.
Căci ea va fi cea dintâi care va fi blestemată din pricina lui.
Ci toate mamele să fie, Doamne, vesele, numai vesele, pe totdeauna.
Şi aici şi în veşnicie.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Moştenirea mamei e mai scumpă ca toate! Dacă aş fi pierdut-o, nimic s-ar fi ales de toată învăţătura mea! Învăţătura mea a intrat în albia cea adevărată: a credinţei. Mama a apăsat urma credinţei în ceara tânără a sufletului, a inimii mele… Învăţătura a întărit numai ceea ce mi-a lăsat mama: credinţa. Albia, mama mi-a croit-o. Ştiinţa numai a adâncit-o…»
Preot Iosif Trifa
Cântarea Psalmului 113
- Lăudaţi pe Domnul, robii Domnului,
lăudaţi slăvitul, Sfântul Nume-al Lui!
- Fie-I Sfântul Nume binecuvântat
de acum şi până-n veacul necurmat!
- De la Răsărit şi pân’ la Scăpătat
fie-al Lui Sfânt Nume binecuvântat,
- Căci nălţat e foarte Domnul Savaot
peste-a lumii neamuri, peste cerul tot!
- Cine-i ca al nostru Domn şi Dumnezeu,
Care-atât de sus Îşi are locul Său?
- El privirea-Şi pleacă, pleacă-Şi Ochiul Sfânt
ca să vadă totu-n cer şi pre pământ.
- Cel sărac, din ţărnă, e de El scăpat,
din gunoi, lipsitul e de El nălţat,
- Cu cei mari i-aşază El la masa lor,
cu mai-marii peste-al Domnului popor.
- El dă-o casă celei ce n-avea copii
şi o face-o mamă veselă-ntre fii…
Lăudaţi pre Domnul, robii Domnului,
lăudaţi cu toţii Sfântul Nume-al Lui!
