Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home În contextul preocupării omului pentru viitor, Biserica n-ar putea fi mai îngăduitoare? Un creștin care a căzut într-o asemenea ispită, n-are șansa mântuirii?

În contextul preocupării omului pentru viitor, Biserica n-ar putea fi mai îngăduitoare? Un creștin care a căzut într-o asemenea ispită, n-are șansa mântuirii?

În contextul preocupării omului pentru viitor, Biserica n-ar putea fi mai îngăduitoare? Un creștin care a căzut într-o asemenea ispită, n-are șansa mântuirii?

1.)Cum să interpretăm cuvintele Scripturii “ajungă zilei grija ei” ?
R : Versetul sună așa : ” Ajunge zilei răutatea ei ! “(Matei 6, 34)
Domnul „împlinește toate trebuintele noastre, după bogăția Sa, cu slavă ” ( Filipeni 4, 19). Înfățișati-vă Domnului cu toate ale voastre. Dacă ați pus mâna pe coarnele plugului, nu vă mai uitați înapoi, nu vă încurcați în amănunte . Să aveți tăria că, după ce ați căpătat încredere în El, să așteptați în liniste, cu deplină speranță și deplină supunere, să se facă voia Lui. Nu uitați că vi se dă putere să vă purtați Crucea astăzi, nu mâine. Un om care căzuse într-o adâncă deznădejde, spunându-i altuia grijile sale, l-a intrebat: „De ce mi-o fi oare atat de îngrozitor de greu?” „Pentru că, i-a răspuns acela, ai adaugat grijii de ziua de azi și grija zilei de maine. O porți și pe aceasta pe umerii tăi, deși ea îi revenea numai lui Dumnezeu“.
Când ții seama doar de puterea ta, ajungi să cazi în ne­putință; puterea lui Dumnezeu pe toate le ridică prin atot­puternicia Sa.

2.) Sfârșindu-se ziua, cum să ne gândim la cea de mâine, cu speranță, cu optimism sau cu teamă de neprevăzut ?
R : Întâlnim , la tot pasul, oameni doborați de povara grijilor de zi cu zi. Sunt acei oameni pe chipul cărora nu numai că nu găsești bucuria, ci nici măcar urma ei de altădată. Aceștia, fără să bage de seamă, și-au făcut din oboseală și sters, o a doua fire. Într-un fel, este normal sa ajungă aici, de vreme ce din planurile și nevoile lor, ei Îl exclud pe Hristos.
Mântuitorul însă ne vrea lipsiti de griji lumești. În acest sens, nevoilor noastre le răspunde pronia dumnezeiască. Pentru aceasta ne și spune: “căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtați deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.” (Matei 6, 33-34)

3 .) Consultarea horoscopului este considerată un păcat ?
R : În Biblie, concepţia potrivit căreia viaţa omului este dependentă de conjunctura în care se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată idolatrie: „Deşerţi sunt din  fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii : sau focul, sau vântul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2).
Dacă planetele ne influenţează viaţa înseamnă că toate deciziile noastre sunt premeditate. Atunci unde este voinţa noastră liberă? „Căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.” (Sf. Ioan Damaschin)
Sfinţii Părinţi ne învaţă că nu există nicio legătură între naşterea omului şi zodia de pe cer, iar necazurile şi răutăţile sunt rodul păcatelor noastre, şi nu al constelaţiilor.
“Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt ? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mâna satanei, ne-am făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică.”(Sfântul Vasile cel Mare)
Potrivit învăţăturii creştine, suntem mai presus de astre. Dumnezeu ne-a înzestrat cu demnitate, însă noi preferăm adesea să renunţăm la acest dar divin, recurgând la tot felul de practici oculte, de dragul cărora suntem în stare să ne vindem bunul cel mai de preţ : sufletul.
„Mai  sunt  şi  astăzi  oameni  care  dau  vina  pe  lună  şi  pe  zodii.  Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea, şi  să  înţep  pe  alţii  cu  cuvântul.  În  sfârşit  alţii:  eu  m-am  născut  în Martie,  sau  zodia  Peştelui,  sau  a  Vărsătorului,  Cumpenei  şi  de  aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“(Părintele Cleopa).

4.) În unele biserici, cum ar fi Sf. Treime din Pitești sunt pictate semnele zodiacale. De ce?
R :  Dumnezeu-Tatăl nu este doar în mijlocul Universului ci este și în mijlocul Împărăției Cerurilor. Zodiacul pictat în biserici nu are de-a face cu prezicerile zodiacale care speculează viața pe acest pământ, ci este o reprezentare a trecerii timpului peste care stăpân este Dumnezeu, pentru a aminti tuturor că cele două vieți ale noastre, cea de pe pământ și cea veșnică, stau în mâinile Lui. În Biserică, zodiile simbolizează lunile anului, ”pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”, după cum mărturisește Hristos Domnul (Faptele Apostolilor 1 ,7).
Zodiile din jurul lui Dumnezeu-Tatăl sunt doar constelații ale Universului zidite așa de frumos de Creatorul nostru, fără a ne influența alegerile pe care le facem în viața noastră. Dacă planetele ne influențează viața, atunci cu siguranță și munții, și oceanele, și norii ne influențează deciziile și asta ar însemna să nu mai avem voință liberă ci decizii predeterminate. Cu cât un lucru este mai necunoscut și mai departe de om ,planetele, galaxiile, stelele, etc. cu atât mai mult se poate specula asupra lui ,se pot emite tot felul de idei și teorii păgubitoare mântuirii noastre.

5.) Ce este ghicitoria? Cine greșește mai mult, cel care ghicește sau cel care solicită așa ceva?
R : Dumnezeu condamnă categoric ghicitul şi vrăjitoria
Practicile acestea oculte sunt foarte variate : vrăjile de dragoste, ghicitul în cafea, ghicitul în cărţi, etc. De fiecare dată când sunt menţionate aceste practici în Biblie, ele sunt condamnate de Dumnezeu care ne cere şi nouă să le condamnăm categoric. Iată ce spune unul din aceste pasaje:
” Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului ; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta . ” (Deuteronom 18:10-14)

6 .) În contextul preocupării omului pentru viitor, Biserica n-ar putea fi mai îngăduitoare? Un creștin care a căzut într-o asemenea ispită, n-are șansa mântuirii?
R : Cei ce fac vrăji şi cei ce aleargă la vrăjitori fac un mare păcat împotriva Duhului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfinţiţii preoţi, şi se duc la slujitorii satanei. Adică lasă apa cea vie, preotul şi harul mântuirii din Biserică şi, pentru interesele lor pătimaşe şi omeneşti cer ajutorul vrăjmaşilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor şi vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr şi primesc în loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună şi amăgire diavolească.
Un păcat aşa de mare împotriva Duhului Sfânt nu se iartă celor vinovaţi nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vină, după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viaţa. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovaţi, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăţi şi primejdii. Mai întâi, mustrarea conştiinţei că au lăsat pe Dumnezeu şi au cerut ajutor vrăjmaşului lui Dumnezeu.
Apoi, este oprirea pe mai mulţi ani de la Sfânta împărtăşanie, de la 7 până la 15 şi chiar 20 de ani.

7. Unii preoți sau monahi “deschid cartea” spunându-le celor interesați ce li se va întâmpla. Ce este această practică? Biserica o aprobă?
R : Aflarea viitorului nu a fost niciodată o preocupare a creștinilor, ci întotdeauna această a fost asociată cu vrăjitoria și cu păgânismul, drept pentru care folosirea obiectelor sfinte ,icoane, cruci, Evanghelie, cărți liturgice, pentru ghicirea viitorului este o lucrare drăcească și o cădere din dreaptă credință a Bisericii lui Hristos.
Cei care “deschid” Evanghelia nu fac de fapt decât “să închidă” și mai bine ușile raiului, atât lor, cât și celor care vin la ei pentru această vrăjitorie .Cel care spune că “ghicește” în Sfântă Evanghelie nu este decât un înșelător. Profilul celui care “deschide cartea” și “închide raiul” este următorul: dornic de câștig , profitor de necazurile oamenilor, lipsit de credință și fără frică de Dumnezeu.

8.) Unii monahi știu, cu mult timp înainte, ziua și chiar ceasul morții lor ! De unde au această putere ?
R : La toti sfinții nevoitori, la toti sfinții monahi, gândul la moarte era stăruitor, permanent. Ei țineau în chiliile lor un craniu, pentru ca, privindu-l să-și  aducă aminte mereu de moarte. Cu lacrimi de umilință priveau la craniu  cugetau ca vor merge pe aceeasi cale a mortii, și Îi slujeau neincetat lui Dumnezeu și lucrau pentru Domnul, asa cum a lucrat neobosit Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu părintele nostru Sfântul Serafim de Sarov. Ei, ca și noi, deseori am auzit la Vecernie cuvintele Psalmului al 33-lea: “Moartea păcătosului este cumplită. ” Ei, la fel ca și noi, au auzit și alte cuvinte: ” Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosilor Lui .” Ca urmare a vieții unora ca aceștia, DA , Dumnezeu, că așa îngăduie El , poate lumina și înștiința pe placutii Lui , momentul pașiri DINCOLO .

9.)  Un mirean obișnuit poate căpăta acest dar ?
R : Poate fiecăruia dintre dumneavoastră i-a venit cândva în gând întrebarea aceasta: De ce oare Dumnezeu n-a lăsat vreun semn anumit după care să putem cunoaşte sosirea morţii şi să ne putem pregăti din vreme ?
La această întrebare ne răspunde un Sfânt Părinte: „Dumnezeu n-a voit să cunoaştem ceasul din urmă al vieţii noastre pentru ca fiecare ceas să-l socotim ca cel din urmă şi deci oricând să fim pregătiţi !”
De altfel tot aşa ne sfătuieşte şi Însuși Mântuitorul Hristos în pilda celor zece fecioare, zicând: „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25,13).
Totuşi, să ne închipuim că am şti dinainte ziua şi ceasul când vom muri. Ar fi oare ştiinţa aceasta spre binele sufletelor noastre ? Nicidecum. O asemenea ştiinţă nu ne-ar fi de folos și cred că o groază cumplită ar cuprinde sufletele oamenilor.
De frică, unii şi-ar pierde minţile. Alţii, dintr-o pornire de deznădejde, ştiind că numai atât de puţin mai au de trăit, şi-ar cheltui viaţa în cele mai urâte plăceri.
Nu se poate şti câţi dintr-o sută s-ar mai gândi atunci la suflet şi la Judecata din urmă.
De aceea, mai bine este aşa cum a rânduit Dumnezeu, să nu cunoaştem ceasul sfârşitului nostru, dar să fim gata oricând a da seamă de faptele noastre şi să nu ne fie ruşine de felul cum ne-am trăit viaţa. Astfel
” Pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre ” (Coloseni 3, 13-15) de-a lungul întregii vieţi, dar și în veci de veci.

Părintele Onu Constantin

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!