Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Toată osteneala noastră va fi zadarnică

Toată osteneala noastră va fi zadarnică

Toată osteneala noastră va fi zadarnică

„Dragostea lui Hristos ne strânge. Căci dacă socotim că Unul a murit pentru toţi, deci toţi am murit în Hristos faţă de păcat şi faţă de lumea fărădelegilor, dacă, într-adevăr, am primit Cuvântul credinţei cu toată inima, din toată dragostea şi cu toată răspunderea, pentru care Dumnezeu ne-a chemat şi ne-a pus în slujba Lui, ca să-L mărturisim aşa după cum şi El a zis: «Cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela şi Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri». (…)

Ne spunea un părinte, odată, la o mănăstire, că, odinioară, cu sute şi sute de ani înainte, voievozii erau întemeietorii de biserici şi mănăstiri. Construiau cetăţi şi multe lucrări de importanţă majoră. Astăzi, când aceştia au încetat de a mai asculta de Dumnezeu, poporul, cu preoţii în frunte, au binecuvântarea Domnului de a întemeia cetăţi întărite pentru Împărăţia lui Dumnezeu, bisericile şi mănăstirile de unde se dă slavă Numelui Său. (…)

Printre multe pilde pe care ni le-a dat Mântuitorul pe când era în trup, două, care nu sunt scrise în Evanghelie, dar care s-au păstrat în istorie, spun aşa: Domnul, trecând odată printr-o cetate, cu ucenicii Săi, a ajuns pe malul unui râu peste care era un pod. Dar acest pod era rupt de ape, de la jumătate. Domnul S-a îndreptat cu ucenicii spre acolo, pentru a-i învăţa ceva. Ajunşi la capătul podului rupt, Domnul îi opreşte şi le spune:

– Vedeţi voi acest pod? Asemenea acestui pod este lumea. Podul e făcut să treci pe el, dar nu să-ţi faci casă pe el. Asemenea şi lumea e făcută să treci prin ea, dar să nu-ţi statorniceşti viaţa în ea, pentru că, aşa cum vin apele şi rup podurile şi dărâmă casele construite pe ele, tot aşa vin ispitele, valurile şi încercările şi ne rup viaţa. Şi dacă nu ne-am împăcat cu Dumnezeu şi nu ne-am făcut casă în cer, şi nu ne-am hotărât să fim cu adevărat copii ai Cerului, se va ruina toată munca noastră. Şi toată osteneala noastră va fi zadarnică.

Cealaltă pildă este cu cei ce stau departe de Cuvânt şi nu vor să-l primească.

Tot peste un pod avea de trecut Domnul. Dar la capătul celălalt al podului stăteau doi cerşetori: unul era orb şi celălalt ciung, invalid de-o mână. Auzind orbul un mare freamăt, pentru că după Domnul mergea multă lume, întreabă:

– Ce se aude?

Ciungul, care vedea, îi răspunde:

– Vine o gloată mare încoace, înspre noi. Oare nu va fi cumva Iisus, Care să vină să ne vindece? Mi se pare că El este!

Iar orbul zise:

– Hai să fugim de aici, ca nu cumva să ajungă Iisus să ne vindece, şi astfel ce va mai fi cu noi? Va trebui să ne apucăm de treabă, ca să ne câştigăm hrana!

Se spune că ciungul a luat pe orb de mână, apucând pe o uliţă lăturalnică, fugind şi tot uitându-se ciungul înapoi, să vadă nu cumva îi ajunge Iisus să-i vindece?

Să medităm şi noi adânc la aceste cuvinte, căci sunt foarte asemănătoare cu mulţi oameni care fug de Cuvântul lui Dumnezeu, ca nu cumva să fie vindecaţi, să nu pătrundă Cuvântul lui Dumnezeu în inima lor şi să-i vindece.“

Fr. Titus NECULCEA – Marginea, Suceava

spicuiri din cuvântul de la adunarea anuală a Oastei Domnului, din Bănceni, ţinutul Herţei – Ucraina / iulie 1998

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *