O, ce binecuvântată este inima bolnavă de dragostea lui Hristos! Bolnavă după dragostea lui Hristos!
În inimă este duhul Lucrării. Puterea Frăţietăţii. Taina credinţei… (I Tim. 3, 9).
Până aceasta veghează, luptă şi crede, totul este viu, rodnic şi biruitor. În Biserică. În Frăţietate. În suflet.
Când acestea adorm, slăbesc şi mor, totul se opreşte, se descompune şi piere. Căci inima a murit.
Inima a fost cel dintâi dintre mădularele care au pornit la munca vieţii. Şi ea se va opri cea din urmă.
Inima le trezeşte pe toate celelalte în fiecare dimineaţă, pentru că ea singură nu adoarme noaptea niciodată .
Inima lucrează alături de fiecare mădular, în orice vreme şi în orice loc.
Toate celelalte mădulare se perindă, în munca lor, şi îşi dau rând la odihnă, înlocuindu-se unele pe altele…
Numai inima nu odihneşte niciodată. Numai pe ea nu-i nimic s-o poată înlocui şi uşura.
Seara toate se culcă şi se odihnesc, reîmprospătându-şi puterea prin odihna somnului…
Dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie.
Numai Mâna Domnului o odihneşte.
Numai glasul Lui îi spune: Încă puţină vreme, sărmană inimă, încă puţină veghere şi osteneală…
Curând vei odihni şi tu.
Dragostea va fi leagănul tău dulce…
Cântarea va fi veşnica ta înviorare…
Lumina va fi învelişul tău fericit…
Iar Sânul Iubirii Divine va fi reazemul tău nemaidespărţit pe totdeauna…
Încă puţin, sărmană inimă, şi vei merge şi tu la odihna ta…
Fericită vei fi, sărmană inimă, dacă vei fi aflată veghind.
Preadulcele nostru Mântuitor, odihna inimii noastre, fii binecuvântat pentru dulcea nădejde a odihnei pe care ne-ai pregătit-o la Tine tuturor celor neodihniţi de muncă.
Te rugăm, fă să aflăm şi noi odihna Ta când ne vom fi sfârşit cu bine munca pe care ne-ai rânduit-o.
Amin.
1 Comment