În noaptea aceea (noaptea de An Nou, 1923) nu se născuse în Hristos numai un redactor nou şi o gazetă nouă. Ci se născuse şi se năştea o cititorime nouă, o societate nouă, o frăţietate evanghelică şi vie, care era aluatul ceresc în stare să dospească pentru Hristos toată frământătura Bisericii şi poporului nostru, înnobilând-o şi sfinţind-o.
După abia trei luni, la Paşti, în numărul 13, din 8 aprilie 1923, Părintele Iosif publica primul bilanţ al luptei şi începutului său nou cu Oastea Domnului. Sub titlul „Intraţi în Oastea noastră“, el scria:
De Anul Nou 1923, «Lumina Satelor» a publicat o chemare către cititorii ei… Cititorilor, zicea între altele această chemare, veniţi să facem o intrare creştinească în anul cel nou. Veniţi să facem o hotărâre, o întovărăşire de luptă împotriva păcatelor, să le scoatem din casa şi din traiul nostru şi al vecinilor noştri…
Şi se publica încă o dată cuprinsul Hotărârii de atunci, adăugându-se apoi următoarele:
Aceasta este Hotărârea publicată în numărul de Anul Nou. Câţi au subscris această Hotărâre încă nu ştim, pentru că acolo ziceam să ni se înştiinţeze numai la sfârşitul anului. Numai atunci vom putea afla cât de mare este Oastea noastră. S-au aflat însă unii care ne-au înştiinţat şi mai înainte de sfârşitul anului despre iscălirea hotărârii. Din aceste înştiinţări am aflat despre următorii care s-au hotărât pentru lupta împotriva păcatelor:
Iosif Trifa, redactorul gazetei «Lumina satelor»,
Gh.Greavu, cantor la biserica Lisa – Făgăraş,
Ioan Buzaş, econom, Jucul Românesc,
Zaharie Ieronim, plugar, Crihalma,
Ilie Ranca, Hăghig,
N.T., plugar în com.L.
Flore Alexe, epitrop, biserica Cermei, jud. Arad,
Nicolae Vesa, Flore Popa, Teodor Sabău, cânt. bisericeşti,
Petru Vlad, Crăciun Vlad, plugari, Cermei, jud. Arad,
Iacob Grigore şi Ioan Poplăcean, Orlat, jud. Sibiu,
Petru Popa, cantor bisericesc, Giriş,
Ioan Popa, Nicolae Crăciun, Flore Bălaş, Flore Ianc – Giriş
N.F. din Nojag – Severin
Ilarie Gavra, com.Vidra de Sus,
Ioan Morar, Crihalma, jud. Tr. Mare,
Augustin Toma, Vecerd, Tr. Mare.
Iată-ne, dragii mei, scrişi aici lângăolaltă toţi acei despre care avem înştiinţare că am intrat în Oastea noastră. Şi acum, aflându-ne lângăolaltă şi aici pe hârtie, către voi se îndreaptă cuvântul meu. Vreau să vă spun îndată, de la început, că chemarea noastră nu se gată numai cu atâta: să nu sudui şi să nu te îmbeţi. Vorba „să nu faci ceea şi ceea“ este încă numai porunca Vechiului Testament, dar noi trebuie să mergem mai departe, să înaintăm mai departe spre darul şi lumina Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Noul Testament.
Lăsaţi darul, lumina şi iubirea Mântuitorului să intre în toată casa voastră şi să lumineze tot sufletul vostru, să vă cureţe de toate păcatele voastre.
Şi apoi, după aceasta, să mergem mai departe. După ce te-ai îndreptat pe tine, trebuie să îndreptezi şi pe alţii. Ca un bun ostaş al lui Hristos, tu trebuie să te aperi nu numai pe tine de Satana şi de păcate, ci trebuie să-i aperi şi pe alţii şi să-i atragi şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti.
Ca un bun ostaş al lui Hristos, tu trebuie să te lupţi neîncetat pentru a lărgi hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu şi pe acest pământ. Mişcarea noastră, dragii mei, trebuie să fie o lumină care să lumineze în această cumplită întunecime de păcate ce s-a lăsat peste noi (Mat. 5, 14). Mişcarea noastră trebuie să fie o sare care să împiedice stricăciunea (Mat. 5, 13). Şi un aluat care să dospească frământătura nouă în traiul nostru şi al vecinilor noştri.
Fiţi şi faceţi-vă, iubiţii mei, aşa ca, tot omul, văzând faptele noastre, să se aprindă de dorul şi de dorinţa de a intra şi el în Oastea noastră.
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos să ne ajute şi să binecuvânteze, cu al Său dar şi ajutor, începutul nostru.
«Lumina Satelor» nr. 13, din 8 aprilie 1923
Iată primii lăstari ai grăuntelui de muştar.
Iată primele îndrumări inspirate de Duhul Sfânt ce vor deveni apoi trăsăturile şi solia Frăţietăţii viitoare, în Hristos.
Prin naşterea din nou – întâi la trăirea şi lupta pentru mântuirea ta; apoi, prin mărturisirea personală şi de la om la om – trăirea şi lupta pentru mântuirea altora.
Totul într-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru de-aproapele.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol. I
