8 noiembrie – Psalmul 121, v. 5: Domnul este Păzitorul tău

De pază este nevoie numai acolo unde există o primejdie; unde nu există primejdii, nimeni n-are nevoie de pază.

De păzitor este nevoie pentru acela căruia i se poate face rău, sau ar putea el să facă răul.

Când este vorba însă de un slujitor al Domnului, care nu va face niciodată nici un fel de rău nici unui semen al său şi care niciodată şi nicăieri nu va fi un călcător al legii

sau un vrăjmaş al orânduirii sănătoase,

atunci o pază trebuie să fie, nu contra lui, ci pentru el.

Căci cu toate că el nu va face şi nu va dori răul nimănui, totuşi lui, atât ceilalţi oameni, semenii săi, cât şi legile şi stăpânirea vor căuta să-i facă răul.

Pentru că dincolo de toate acestea, care pe nedrept îi poartă vrăjmăşie, este marele vrăjmaş duhovnicesc, satana, izvorul tuturor răutăţilor, care îl duşmăneşte.

 

Satana este marele răufăcător şi vrăjmaş al tuturor sufletelor, dar mai ales al celor credincioşi.

El umblă să facă totdeauna răul împotriva tuturor, dar mai ales împotriva celor care doresc să-L urmeze pe Hristos.

Satana este inspiratorul tuturor măsurilor crude, nedrepte, teroriste, discriminatorii şi silnice.

Satana este cel de la care vin ideile rele şi legile nedrepte. El creează situaţiile rele şi actele barbare, şi metodele drăceşti care îngrozesc, care asupresc şi zdrobesc,

care chinuiesc şi ucid trupurile şi conştiinţele, şi armonia, şi dreptatea,

şi lumina, şi libertatea, şi sufletul oamenilor.

 

Când există, prin îngăduinţa înţelepciunii şi a voii lui Dumnezeu, vremi şi ceasuri întunecate în care lui satana, acestui stăpânitor blestemat şi crud, i se îngăduie într-o măsură mai mare să-şi facă lucrarea lui blestemată, cum i s-a îngăduit în Pătimirea Domnului nostru Iisus Hristos (Luca 22, 53; Ioan 12, 27),

sau în încercarea dreptului Iov (Iov 2, 6),

abia atunci se poate vedea câtă răutate este în diavolul şi cât rău ar fi în stare el să facă, dacă i s-ar îngădui de către Dumnezeu.

Atunci, în astfel de vremi, numai paza puternică şi atentă a lui Dumnezeu mai poate apăra pe cel nevinovat şi credincios de toată răutatea dezlănţuită, nimicitor şi satanic, împotriva lui.

 

Dar în împrejurări de acestea, Însuşi Domnul este Păzitorul robului Său şi al Lucrării Sale şi El nu va îngădui să i se poată face întru nimic mai mult rău de cât este rânduit spre folosul celui credincios (1 Cor. 10, 13).

Puterile Domnului sunt prezente cu şi mai multă grijă atunci, spre ocrotirea credinciosului primejduit (Ps. 91, 11-12).

Astfel că, acela care se teme de Domnul şi care vieţuieşte după voia Lui, nu are voie să se mai teamă, nici atunci şi niciodată.

 

O sufletul meu şi fiul meu, tu ai nevoie să ţi se spună mereu din partea Domnului: Nu te teme!

Când îţi ridici ochii tăi spre munţi şi îi vezi cât de înalţi sunt, cât de întunecaţi şi cât de puternici, cât de furioşi şi de ameninţători sunt împotriva ta, să nu te temi, căci mai înalt este Dumnezeul tău, de la Care îţi va veni la timp ajutorul.

Orice avalanşe primejdioase se pregătesc ei să rostogolească peste tine şi peste ai tăi, tu nu dispera, nu te teme şi nu te întreba de unde îţi va veni ajutorul care să te scape dintre ei.

Căci nu dormitează, nici nu doarme Păzitorul vieţii tale, Care ţi-a făgăduit ajutorul Lui şi Care este mai înalt decât orice munţi înalţi şi mai aproape de tine decât oricare dintre ei – nu te teme!

Munţii ameninţătorilor se vor clătina, sau se vor dărâma, sau vor fi îndepărtaţi,

iar tu, cel neputincios, dar nevinovat, vei fi izbăvit, nu te teme!

Însuşi Domnul te păzeşte şi te va scăpa, ai să vezi! Dar nu te teme decât de El!

 

Slavă puternică Puterii Tale, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru,

Care eşti Credincios şi Adevărat în tot ce ne-ai făgăduit!

Slavă Ţie pentru marea Ta dragoste, care totdeauna a făcut ca marea Ta putere să intervină la timp pentru ocrotirea şi izbăvirea alor Tăi!

Te rugăm, Doamne Iisuse, îndură-Te de toţi credincioşii Tăi când ajung între munţii încercărilor şi ai primejdiilor,

când sunt ameninţaţi să fie zdrobiţi de vrăjmaşi peste măsură de mari,

care îi înconjoară din toate părţile – scapă-i de ei!

Nu-i lăsa atunci, Doamne, să se uite numai spre munţii primejdiilor, ci, peste aceşti munţi, să se uite spre cer,

la Tine, Cel Puternic, Care poţi să-i păzeşti şi să înlături orice ameninţare de la ei.

 

Fii şi cu mine, Doamne Iisuse, şi fă-mă să Te simt totdeauna la dreapta mea, căci neîncetat trec printre munţi ameninţători.

Şi de multe ori inima mea, privindu-i, este în primejdie să se întrebe de unde va veni şi ajutorul ei…

şi când voi ajunge odată şi eu dincolo de ameninţarea lor!…

O, să mă încred în Tine, Doamne Iisuse, în chip nemărginit!

Amin.

 

 

Cântarea Psalmului 121

 

O cântare a treptelor.

 

  1. Spre munţi ridic eu ochii mei,

spre munţi cu vârfu-n zare,

de unde oare-mi va veni

a mea ajutorare?

 

  1. O, ajutoru-mi vine tot

doar de la Domnul Sfântul,

de la Acela ce-a făcut

şi cerul, şi pământul!

 

  1. Da, El nu va îngădui

piciorul să-ţi clintească,

Cel ce păzeşte viaţa ta

nicicând n-o s-aţipească!

 

  1. Da, iată nu va dormita

nici doarme niciodată

Cel ce-apără pe Israel

cu Dreapta-I minunată!

 

  1. El, Domnu,-i Păzitorul tău,

cu grija-I înţeleaptă,

da, Domnul este umbra ta

pe mâna ta cea dreaptă.

 

  1. De-aceea nu te va păli

nici soarele, nici luna.

  1. El sufletul ţi-l va păzi

de rău întotdeauna.

 

Să te păzească Domnul bun

la dus şi la venire,

de-acum şi până-n veci de veci

cu marea Lui iubire!

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Duhul Sfânt lucrează şi azi tot aşa cum a lucrat în Ziua Cincizecimii. Semnele şi roadele Lui sunt tot aceleaşi. Semnul revărsării şi lucrării Duhului Sfânt este, înainte de toate, îndrăzneala şi curajul în cele ale mântuiri sufletului.»

 

Preot Iosif Trifa

Lasă un răspuns