„Bucuria sfintei Învieri a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne adună, în fiecare an, la părtăşia sfântă a Adunării de Tineret. Şi anul acesta, iată, am auzit aici lucruri minunate. Şi ne-am putut bucura împreună la sărbătoarea aceasta frumoasă a Oastei Domnului, la 100 de ani. Şi rostul şi rodul Oastei Domnului, la 100 de ani, sunteţi frăţiile voastre. Voi şi noi suntem rodul Oastei Domnului prin vremi şi prin ani. Şi eu sunt un rod al Oastei Domnului.

Tatăl meu avea zece fraţi. Era perioada interbelică, când aşa era mersul normal al lumii în vremea aceea. Dar trecând al Doilea Război Mondial, a venit industrializarea şi toţi fraţii lui au adus pe lume doi sau trei copii şi s-au oprit acolo. Tata adusese pe lume şi el trei copii şi, cu siguranţă, s-ar fi oprit şi el acolo, deşi, în copilăria lui, cunoscuse şi el frumuseţea Duhului Oastei Domnului, dar, ca o drahmă prăpădită în colbul lumii, se stinsese cumva în sufletul lui chemarea sfântă. Însă Dumnezeu a lucrat în viaţa lui şi l-a chemat iarăşi la frumuseţea dragostei dintâi şi, îndemnat de Duhul care lucrează în această Lucrare sfântă a Oastei Domnului, a lăsat să-i vină toţi copiii pe lume. Şi, Dumnezeu aşa a rânduit că toţi cei cinci feciori, pe care i-a avut, iată că toţi sunt preoţi, slujitori ai Sfântului Altar. Şi cred că, la majoritatea dintre frăţiile voastre, faptul că existaţi astăzi este rodul învăţăturii de la Oaste, este rodul Oastei celei sfinte.

Mă uitam peste tinerii frumoşi şi întrezăream, în trăsăturile lor, chipurile celor cu care, acum 35-40 de ani, bătătoream cărările părtăşiei frăţeşti la frumoasele adunări, la frumoasele nunţi. Iată rodul pe care l-a lucrat Oastea Domnului în cei 100 de ani pe care-i sărbătorim!… Şi Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să-i sărbătorim împreună cei 100 de ani de Oaste. S-a vorbit aici despre viaţa Liturgică. Şi ce frumos a fost azi dimineaţă la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie!

Mă gândeam la Părintele Iosif că a fost, ani de zile, singurul preot în Oastea Domnului. Dar Dumnezeu a rânduit să fim astăzi 12 preoţi la Sf. Altar, un număr biblic, numărul Apostolilor, un număr care arată că preoţimea este chemată să sprijine cu toate eforturile Lucrarea aceasta sfântă a părtăşiei cu Hristos în Oastea Domnului Iisus. Am auzit aici despre transumanism. Am auzit despre tehnologia aceasta despre care, aşa cum spuneau fraţii, nimic nu este de lepădat, dar numai dacă le luăm cu înţelepciune.

Să ne gândim că fratele Traian ar fi avut acces ca, la un clik distanţă, să-l asculte sau să-i citească meditaţiile milioane de oameni de pe întreg globul pământesc, ce biruinţă ar fi fost în Lucrarea cea sfântă şi mărturisitoare a Oastei Domnului!…

Deci să o folosim numai atât cât Îl putem slăvi pe Dumnezeu prin Lucrarea noastră. În rest, să trăim frumos, să ne ancorăm viaţa noastră în rugăciune. Căci un ostaş adevărat al Domnului trebuie să aibă mereu contactul sufletesc cu căpetenia, cum spunea astăzi atât de frumos, la Sf. Evanghelie din cadrul Sf. Liturghii. Şi zicea că prietenii Mirelui stau aproape de Mire şi se bucură de glasul Mirelui. Mirele nostru este Hristos Domnul. Noi suntem mireasa Lui şi trebuie să simţim dorul şi dorinţa aceasta de a sta mereu în preajma Lui, de a asculta cuvintele Lui, de a sta de vorbă cu El, prin rugăciune. Şi, când nu mai merge rugăciunea, să luăm cărţile sfinte lecturând învăţăturile sfinţilor înaintaşi şi ale Sfinţilor Părinţi sau să ne îmbogăţim sufletele noastre cu cultura şi astfel reuşim să punem un paravan între noi şi asalturile cele otrăvitoare ale lumii de astăzi, ale lumii care vine şi ne asaltează cu tot felul de ştiri înfricoşătoare şi cu tot felul de nebunii, pentru că vor să ne desprindă gândirea noastră de la Dumnezeu şi să ne înnebunească.

Zice că, la sfârşit, lumea va înnebuni. Şi, cei nebuni, dacă văd că cineva nu-i ca ei, vor zice că acela-i nebun, că nu este asemenea nouă. Să nu ascultăm de glasul lumii şi nici de vorbele lor şi nici de ştirile care vin s-aducă panică, frică şi teroare în lume. Ci noi să ascultăm de glasul cel dulce al Scumpului nostru Mântuitor şi Lui să-I dăm slavă şi mulţumire pentru toate. Mă bucur că am putut fi şi anul acesta împreună cu frăţiile voastre la această frumoasă şi sfântă Adunare de Tineret a Oastei Domnului. Şi rugăm pe Părintele Luminilor să păstreze tineretul Oastei Domnului credincios şi sănătos la minte şi la trup.

Rugăm pe Domnul să păzească întreaga Frăţietate a Oastei Domnului în duh de rugăciune, în duh de armonie, în duh de îngăduinţă unii cu alţii. Zice: Îngăduiţi-vă unii pe alţii. Să luăm model de la fratele Traian că ori de câte ori se confrunta cu fraţi dezbinaţi, cu probleme grele, niciodată nu mergea să stea de vorbă cu ei cu duh de ceartă, ci mergea cu duh de smerenie, cu duh de rugăciune, cu duh de împăciuire de a-i câştiga. Aşa trebuie să lucrăm fiecare dintre noi în Lucrarea cea sfântă a Oastei Domnului.

Avem nevoie de multă pace, dacă vrem să rămânem cu adevărat o familie duhovnicească, o Frăţietate unită, care, în lumea aceasta zbuciumată a secolului 21, să putem da mărturia cea bună pe care o aşteaptă Hristos Mântuitorul de la noi toţi. Bunul şi Milostivul Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, pe toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni, acum şi-n vecii vecilor. Amin! Hristos a Înviat! Şi: Slăvit să fie Domnul!”

Arhim. Atanasie Paleu (Mănăstirea Sf. Cruce, Oradea)

din cuvântul rostit la Adunarea de Tineret pe Țară – Sibiu, 22 aprilie 2023

întreg cuvântul poate fi ascultat aici: OasteaDomnuluiTV