Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home A ASCULTA ŞI A FACE

A ASCULTA ŞI A FACE

A ASCULTA ŞI A FACE

Fapta bună este ca bobul sănătos, care hrăneşte guri flămânde; iar semănat în pământ dă rod îmbelşugat. Faptele cele bune aşteaptă şi sunt aşteptate în fiecare zi să fie împlinite. Cine ar putea să numere inimile zdrobite de suferinţe, sufletele zbuciumate şi umilite, dorurile neîm-plinite, trupurile azvârlite, chinuite? Şi unde-i mâna iubitoare care poate aduce suferinţelor alin? Zilnic suntem confruntaţi şi mustraţi de neînfăptuirea poruncilor divine. Acum, Cuvân-tul ne îndeamnă cu blândeţe şi ne mustră cu iubire. Atunci ne va judeca cu asprimea Judecătorului Dreptăţii, zicându-ne: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu    Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine” (Mt 25).

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri!” (Iac 1, 22.

Credinţa este darul lui Dumnezeu, lucrează în dragoste şi rodeşte în împlinirea dorurilor divine pentru care s-a dat. Bobul aduce roadă după ce a fost pus în pământ, a fost udat cu ploaie şi rouă binecuvântate la timpul potrivit. Credinţa rodeşte prin înfăptuire şi valorificare a bunurilor care le ai din înzestrarea cea primită de la Dumnezeu. Căci „orice dar bun şi desăvârşit coboară de Sus, de la Părintele Luminilor” pentru a fi pus în negoţ, comercializat, şi la venirea Lui să I se înapoieze cu dobândă.

Fratele Ioan Marini, cunoscutul misionar creştin, ostaş al Domnului din vremea sa, petrecea o zi la pădurea din Săsciori, jud. Alba, în post, rugăciune şi meditaţii biblice. Spre seară, când soarele se apropia de apus, a îngenuncheat şi, plângând, cerea iertare Domnului că a trecut o zi şi n-a făcut nimic pentru El. După rugăciune, peste câteva minute, sarcina cu lemne era gata pregătită, ca s-o ducă celui mai mare duşman al Asociaţiei Misionare Ortodoxe Oastea Dom-nului din comuna sa. Şi, aplecat pe lângă gard, gândind să nu fie văzut, aruncă sarcina de lemne peste gard în curte şi a fugit repede. Femeia, văzându-l, a intrat în casă plângând. Duminica viitoare, s-a dus la adunarea Oastei şi vărsând multe lacrimi de căinţă s-a întors la Dumnezeu.

Mântuitorul nostru scump ne-a dat pilda Sa de muncă şi rugăciune. El împletea munca cu rugăciunea. Sf. Evanghelist Matei ne istoriseşte cu multă gingăşie şi amănunte despre o zi şi o noapte din viaţa Domnului. Iată cum:

Ucenicii lui Ioan au luat trupul Proorocului, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Iisus. Cine a putut cunoaşte ce gândea Domnul la primirea veştii înduioşătoare? Cel mai mare prooroc ucis pentru că a spus numai adevărul, pentru că a condamnat păcatul!… Adevărul şi dreptatea sunt cele mai persecutate dintre virtuţi în lumea noastră, pentru că minciu-na tronează. Pentru adevăr şi dreptate în toate veacurile s-au găsit născocitori, asupritori, prigonitori şi chiar călăi care să stăvilească răspândirea binefacerilor lor.

Între Domnul Iisus şi Sf. Ioan Botezătorul erau relaţii strânse, duhovniceşti. Se vede din mărturisirile lor (unul pentru altul), iar în capitolul 14 se spune că ucenicii lui Ioan au dat de ştire despre moartea lui, iar Iisus a plecat spre un loc pustiu. Locul ales era pentru rugăciune şi meditaţii. Dar iată că o mare gloată s-a luat după El, pe jos. Făcându-I-se milă, le-a vindecat bolnavii, i-a săturat cu pâine şi peşte. Cei ce mâncaseră erau cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii; cu cinci pâinişoare şi doi peştişori… Aşa erau în mâinile apostolilor, iar în mâinile Domnului, după ce le-a binecuvântat, s-au transformat în mâncare saţioasă pentru marea mulţime, şi s-au mai strâns douăsprezece coşuri de fărâmături, cu mult mai mult decât avuseseră la început.

După ce au plecat mulţimile, Iisus S-a suit pe munte ca să se roage, singur, la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo.

O zi şi o noapte din viaţa Mântuitorului, o zi de muncă intensă, încheiată cu o seară liniştită de rugăciune, prelungită până noaptea târziu. Şi în loc să I se dea mâncare, tot El este Acela care dă mâncare mulţimilor. În loc ca El să fie răsplătit pentru multele binefaceri, tot El întinde masa răsplătirilor Sale celor ce beneficiaseră de darurile Lui.

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!