Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home A FI ÎN HRISTOS

A FI ÎN HRISTOS

A FI ÎN HRISTOS

1. De fapt, a spune că suntem în Hristos şi că Îl cunoaştem pe El, dar a nu fi una cu fraţii şi cu Lucrarea în care ne a chemat Dumnezeu este o nepotrivire, este o minciună, este o înşelare.
Credem că se înşală amar acei care trăiesc în felul acesta.
Pentru că a fi una cu Hristos în chip desăvârşit şi adevărat înseamnă tot aşa de limpede a căuta cu tot sufletul să fii una şi cu fraţii, care sunt mădularele Lui.
Oricine este despărţit de fraţii între care l a chemat Dumnezeu, acela este un orb sau un nebun, dacă îşi închipuie că poate fi una în Hristos.

2. Cum Îl poate iubi cineva pe Dumnezeu pe Care nu L vede, când nu-i poate iubi şi asculta pe fraţii lui, care sunt reprezentarea văzută a lui Hristos (I In 4, 20 21)?
Cum poate zice unul că el stă în Hristos, când nu poate sta între fraţii săi cu ascultare, cu smerenie, cu sinceritate?
Cum poate acesta să şi închipuie că are părtăşie de¬săvârşită cu Hristos, când nu poate avea nici o părtăşie, nici o apropiere şi nici o iubire cu fraţii din familia lui?
Să nu se înşele nimeni: cine nu ascultă de fraţi,
cine nu are strânsă părtăşie şi unitate cu fraţii
este un mincinos şi un rău lucrător cu fraţii.
Oricine n are legătură cu mădularele nu poate avea nici cu capul.

3. Pentru ca lumea să L urmeze pe Hristos, arată i că tu Îl urmezi iubindu te şi unindu te cu fraţii tăi.
Iar această iubire şi unire a ta cu fraţii se va vedea prin eforturile, prin răbdarea şi prin concesiile pe care tu le vei face faţă de fraţi… Şi unii altora, în dragoste,
spre a ajunge în faţa lumii desăvârşit una,
fiecare cu fiecare şi toţi cu toţi.
Atunci lumea Îl va cunoaşte pe Hristos.
Şi vă va recunoaşte şi pe voi că sunteţi cu adevărat ucenicii Lui.

4. Domnul Iisus Se roagă şi vrea ca noi să fim pe totdeauna nedespărţiţi nici de El, nici noi unii de alţii.
Când El stă în rugăciune
şi când fraţii tăi sunt la rugăciune,
de ce nu eşti împreună cu Iisus şi împreună cu ei?
Când Iisus este între ai Lui, în adunare şi în biserică, – tu unde eşti?

5. Cum vrei tu să fii odată împreună cu Iisus în slava şi răsplata Lui, dacă n ai fost împreună cu El şi cu fraţii tăi în ocara şi în răbdarea Sa?
În unitatea şi în ascultarea lor?
Cum vrei tu să fii odată împreună cu fraţii tăi în fericirea veşnică, dacă n ai fost acum împreună cu ei în învăţătura şi în credinţa dintâi?

6. O, Domnul Iisus vrea cu atâta ardoare să fii şi tu împreună cu El şi cu ai Lui!
Nu vrei şi tu să fii odată părtaşul fericit al slavei şi al bucuriei Sale veşnice împreună cu fraţii?
Condiţia acelei fericiri este însă să fii acum împreună cu El şi cu ai Lui, oriunde este El şi unde sunt ei.
Vino la Hristos şi rămâi împreună cu El.
Şi cu fraţii.

7. Dar lumea nici nu L a cunoscut pe Tatăl şi [nici] nu L a recunoscut pe Iisus ca Fiul Tatălui.
Lumea a respins astfel viaţa veşnică ce i se adusese.
De aceea nici nu putea lumea să aibă această viaţă.
Ci sfârşitul acestei lumi este hotărât din clipa când L a respins pe Hristos (In 8, 24).
Şi oricine va urma neascultarea va moşteni osânda.

8. Dumnezeu a vrut de la început ca tot ce va face El să aibă o durată veşnică, asemenea Lui.
Primii oameni erau făcuţi să fie nemuritori.
Cunoscându L pe Dumnezeu
şi trăind permanent în Prezenţa Lui,
ei erau în afară de Timp,
erau părtaşi firii Dumnezeieşti prin neprihănire şi prin ascultare.
Dar când s au lepădat de ascultarea lui Dumnezeu şi au căzut din neprihănirea acestei ascultări,
– ei au pierdut nemurirea şi au rămas fără viaţă veşnică.
Pământul pe care au fost alungaţi apoi a devenit şi el muritor din pricina păcatului celor ce stăpâneau…
De aceea a trebuit să vină Hristos, pentru a aduce tuturor prima stare din care căzuseră prin Adam.

9. Hristos venise acum, după făgăduinţa Tatălui, să i aducă lumii viaţa veşnică, descoperindu i L pe Ta¬tăl şi mântuirea Voii Sale.
Cu câtă bucurie cântaseră, în noaptea Primei Lui veniri, îngeraşii deasupra Betleemului: Osana în înăl¬ţime şi pace pe pământ…
Vestea cea Bună pe care v o aducem – au zis ei – este că vi S a Născut un Mântuitor Care este Hristos Domnul.
Ce mare bucurie ar fi trebuit să fie aceasta în tot norodul (Lc 2, 10 14)!
Dar n a fost aşa…

10. Aşa a dorit Tatăl, ca Fiul să fie o bucurie pentru lume.
Aşa a dorit Fiul, ca El să aducă bucuria mântuirii tuturor.
Aşa au crezut îngeraşii când au vestit păstorilor.
Dar lumea n a făcut aşa.
Lucrătorii viei, din clipa când L au văzut, au zis: Iată, vine Moştenitorul, veniţi să L omorâm (Lc 20, 14).
Astfel lumea şi a ales moartea.

11. Ce îngrozitoare şi ce cumplită alegere!
Cât har i se îmbia
şi câtă osândă şi a ales!
Câtă lumină i se aducea
şi în ce întuneric s a aruncat!
Ce veşnică i ar fi fost viaţa primind cunoaşterea lui Dumnezeu,
– dar ce veşnică îi va fi moartea în care s a aruncat prin lepădarea de El!

va urma

Traian Dorz, din ”Mãrturisirea Strãlucitã”

 

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *