din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Cajvana – 10 septembrie 1977
Versetul 1 din capitolul 2 din Ioan ne vorbeşte despre o nuntă. Versetele 50 şi 51 din capitolul 23 de la Luca ne vorbesc despre un sfat şi o judecată. Într-o parte se vorbeşte despre Sfânta Fecioară că era acolo şi-a fost binecuvântată toată nunta din pricină că ea a fost la datorie. Celălalt verset vorbeşte despre un om cu vază care n-a fost acolo. Şi, din pricină că el n-a fost acolo, o, câtă pierdere şi câtă pagubă a rămas făcută…
Poate vă gândiţi: „Da’ acesta a fost planul lui Dumnezeu… Şi Domnul Iisus totuşi trebuia să fie judecat şi dat la moarte”. Da! Se prea poate. Dar ce cinste ar fi fost pentru Iosif din Arimateea să pună o vorbă pentru El, chiar dacă nimeni nu l-ar fi ascultat! Şi s-ar fi spus până la sfârşitul veacurilor: „Iosif a spus aşa… Iosif a făcut aşa…”.
Fraţii mei dragi… Este vorba despre o nuntă… este vorba despre o judecată. Eşti acolo sau nu eşti acolo?
Părintele Iosif era acolo, în Biserică. Era acolo, la datorie. Era acolo când treceau nişte oameni beţivi pe lângă fereastra lui. Oamenii aceia care erau botezaţi creştini. Oamenii aceia care dimineaţa fuseseră la biserică. Inima acestui părinte, inima acestui om trimis de Dumnezeu s-a umplut şi s‑a zdrobit de durere când a văzut starea aceasta a omenirii.
Părintele Iosif era acolo… Când se înmulţise fărădelegea atât de mult, când Biserica era aproape fără lumină şi aproape îngheţată, el a fost acolo. Şi, fiindcă a fost acolo, el a fost ascultător. Şi a luat atunci o hotărâre: „Doamne, ajută-mă, chiar dacă ar fi să-mi dau viaţa jertfă, să lupt, să sufăr, să asud, să muncesc… dar să opresc răul acesta din ţara mea, din Biserica mea şi din poporul meu”. El a fost acolo. A fost la datorie. Şi, fiindcă el a fost acolo la datorie, Dumnezeu, prin el, a făcut ceea ce vedeţi şi auziţi şi-n seara aceasta. Fiindcă el a fost acolo atunci, iubiţii mei, noi suntem binecuvântaţi şi-n noaptea aceasta aici.
Am zis: ce s-ar fi ales de nunta din Cana dacă Mama lui Iisus n-ar fi fost acolo înainte de a fi Iisus? Spuneţi, ce s-ar fi ales de noi, de sufletele noastre, de sufletele frăţiilor voastre care sunteţi la această nuntă acum, dacă Părintele Iosif n-ar fi fost atunci acolo? Dacă el nu şi-ar fi făcut slujba, dacă el nu şi-ar fi făcut misiunea pentru care l-a trimis Dumnezeu? El era acolo!
Au fost în ţara noastră opt mii de preoţi pe vremea aceea. Şi numai prin unul singur Dumnezeu a lucrat ceea ce vedeţi şi auziţi. S-a spus înainte: „N‑a fost în Biserica noastră Ortodoxă o trezire aşa de mare din vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, ca în vremea Părintelui Iosif”. Şi putem să-i spunem: „O, Părinte Iosife, sfinte au fost şi urmele pe care ai umblat tu.” Şi dacă-i spunem „părinte” – şi putem să-i spunem „sfântul părinte” –, o, iubiţilor, cu câtă sfială călcăm noi aceste urme ale unor înaintaşi, ale unor oameni aşa de sfinţi?
Dacă el a fost acolo, a făcut o slujbă şi o lucrare atât de mare şi-atât de însemnată… Binecuvântat să fie Dumnezeu, Care Şi-a ales întotdeauna şi în toate vremile suflete care L-au şi ascultat; care L-au şi iubit mai mult pe El decât viaţa lor. Şapte răni în trupşorul lui slab… Când doctorii îi spun: „Părinte, nu mai vorbi, că nu mai eşti în stare. Nu mai ai plămâni!”, el zice: „O ţară m-aşteaptă. Nu pot să tac!…”.
Frate, tu poţi să taci? Soră, tu poţi să taci? E vremea când fărădelegea este în jurul tău. Poţi să taci tu? Când te aşteaptă Lucrarea, când te aşteaptă Evanghelia, când te aşteaptă fraţii, poţi să taci? Poţi să stai în aşternutul tău liniştit? Când bolnavii întreabă: „Unde-i vindecarea?”, când cei amărâţi şi îndureraţi, şi străini… când suflete pierdute întreabă: „Unde e Iisus? Care este Iisus?” (fiindcă unii spun: „La noi vino!”, alţii spun: „Ba, la noi este Hristos!”, fiindcă unii spun: „Aşa trebuie să faci!”, ceilalţi te cheamă: „Aşa trebuie să faci”), frate drag, tu eşti între ei! Ce faci? Cum Îl arăţi pe Iisus? Cum îţi faci slujba în mijlocul acestor oameni, în mijlocul acestei lumi în care toţi caută, fiecare, ceva? Ce faci tu? Dumnezeu poate nu ţi-a dăruit bogăţie ca lui Iosif din Arimateea. El a fost un om bogat. El a fost un om cu vază. El a fost un om dintr-o clasă, dintr-o societate înaltă. Cuvintele lui erau grele şi de valoare. Dar ce folos, că el n-a fost acolo atunci când trebuia să fie? Fratele meu drag, poate n-ai o bogăţie prea mare. Dar ai o viaţă. Ai o tinereţe. Ai o minte; ai un dar pe care ţi l-a dăruit Dumnezeu. Aceasta este o mare bogăţie. Ce faci cu ele? Eşti acolo la datorie? Eşti acolo la lucru? Eşti acolo la muncă? Hristos vrea să mântuiască o lume şi te vrea şi pe frăţia ta împreună cu El, ca să mântuiască lumea aceasta. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer să caute şi să-i mântuiască pe cei pierduţi. Eşti tu acolo cu El împreună? Sau eşti în aşternutul tău cald şi moale atunci când ar trebui să fii la lucru, când ar trebui să fii la muncă, când ar trebui să fii în sudoare, când ar trebui să fii în jertfă, când ar trebui să fii în lacrimi, când ar trebui să fii în post, când ar trebui să fii sub cruce, umăr lângă umărul Lui? Eşti tu acolo sau nu eşti acolo? O nuntă sau o judecată?
Dacă eşti acolo, mâine ne aşteaptă o nuntă în cer. Dacă nu eşti acolo, mâine ne aşteaptă o judecată. Nu pe Fiul lui Dumnezeu… El a fost judecat. Astăzi ne aşteaptă pe noi. Pe mine, „Iosife din Arimateea”, şi pe tine.
O, Domnul Iisus să ne ajute ca, dacă suntem acum aici, să fim pentru El o pricină de bucurie şi pentru toţi cei din jurul nostru. Pentru că, aşa ca mâine, se va spune: „Petre a fost acolo când oamenii nenorociţi cântau şi se tăvăleau în şanţuri sau când fraţii se dezbinau şi nu ştiau încotro să apune şi cum să facă”.
O, fraţii noştri dragi tineri, voi sunteţi acolo. Nădejdea lui Hristos se pune în voi.
Iubiţi fraţi, haideţi la lucru! Iubiţi frăţiori şi surioare, haidem la muncă!
Îi rugăm, la fel, şi pe preoţii noştri care înţeleg Lucrarea, care înţeleg Cuvântul lui Dumnezeu şi vor cu tot sufletul şi cu toată inima să-L ajute pe Domnul Iisus să-Şi facă lucrarea mai departe, să fie la datorie. Să fie acolo!
Slăvit să fie Domnul!
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
