Luca 1, 52
În afară de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, Care S-a smerit pe Sine Însuşi până într-atâta că nouă oamenilor ne este cu neputinţă să putem pricepe, nimeni altcineva nu s-a putut smeri mai mult ca Sfânta Fecioară, Maica Sa. De aceea, la fel cum Hristos, Dumnezeul Om, pentru că S-a smerit negrăit mai mult decât putem noi pricepe, a fost şi înălţat de Tatăl necuprins mai mult – aşa încât Numele Lui e mai presus de orice nume în ceruri – tot aşa şi Sfânta Fecioară, fericita Lui Maică, fiindcă s-a smerit şi ea mai adevărat şi mai adânc decât oricare altă fiinţă pământească, a şi fost înălţată nespus de mult. Şi a primit şi ea un nume mai presus decât oricare alt nume de pe pământ: Maică a Domnului şi Mântuitorul lumii. Acesta este adevărul întărit de dovezile harului dumnezeiesc şi de viaţa nepământesc de sfântă pe care a trăit-o Preasfânta Fecioară şi Maică în umbra şi lumina dumnezeiescului ei Fiu şi Stăpân. După creşterea pe care o are un fiu, o poţi vedea, mai ales, pe mama lui. Căci, până la vârsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului, buna creştere primită de un fiu este aproape în întregime numai meritul mamei care l-a crescut. Dar iată, la doisprezece ani, în Templu, copilul Iisus, ce creştere dovedeşte că a primit de la Maica Sa! El îi spune atunci: Nu ştiai că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu (Luca 2, 49)? Cine Îi spusese lui Iisus aceste taine? Cine Îl făcuse să Se pătrundă de ele încă pe când era departe de vârsta lor? Cine, dacă nu aceea care cea dintâi auzise din gura trimisului ceresc Evanghelia şi care a fost ea însăşi atât de adânc Fiica Adevărului, încât s-a putut învrednicit să fie Maica Lui? Şi atât de mult slujitoare, încât a putut ajunge o veşnică stăpână!
Slavă veşnică Ţie, Iisuse Hristoase, slavă veşnică smeririi Tale, prin care Te-ai înălţat mai presus de ceruri, înălţându-ne şi pe noi! Şi binecuvântare veşnică smeritei Fecioare şi înălţatei Tale Mame, prin smerenia căreia Tu ai putut coborî până la noi ca să ne mântuieşti! Slavă Ţie pentru toate vasele Tale alese care, prin smerenia lor, Te-au înălţat pe Tine şi ne-au putut înălţa şi pe noi spre Lumină! Slavă smereniei, oriunde ar fi ea, fiindcă ea e chipul Tău cel mai frumos! Amin.
Traian Dorz
