Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home A intra în Oaste înseamnă a ieşi din lume

A intra în Oaste înseamnă a ieşi din lume

A intra în Oaste înseamnă a ieşi din lume

Trei ani de zile, cât a petrecut pe pământ, Domnul Iisus a scos mereu suflete din lume. Şi pe urmă a suferit răstignire „afară din tabără“… Era şi aceasta o predică vie că la Golgota poţi ajunge numai ieşind afară din „tabără“, afară din lume. La mântuire poţi ajunge numai ieşind din lume, pentru că, precum spunea Apostolul Iacob: „…prie­tenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăşmaş cu Dumnezeu“ (Iacob 4, 4). De aceea a strigat acest tes­tament, cu putere, şi Apostolul Pavel: Iar noi „să ieşim a­fară din tabără, la El“ (Evrei 13, 13).

Acesta a fost testamentul pe care îl ţineau primii creştini. Aceasta a fost parola primilor creştini.

Ei trăiau afară din Egipt, afară din lume, afară din „tabără“. Ei trăiau cu totul afară din „tabăra“ lumii. Se împlinise asupra lor cuvintele Domnului: erau urâţi şi prigo­niţi fiindcă nu erau din lume. Fiindcă lumea iubeşte numai ce este al ei (Ioan 15, 19).

Veacul de aur al creştinătăţii a fost acesta, când creş­tinii trăiau afară din „tabără“. Erau urâţi şi prigoniţi toc­mai pentru că ieşiseră din lume.

Dar… vremea a trecut. Creştinii au început a se în­toarce rând pe rând în lume, în „tabără“, în Egipt, la cup­toarele lui Faraon. Şi pe urmă s-au întors cu grămada. S-au întors aproape cu toţii. Aici intră rosturile Oastei. Aici am

intrat noi cu rosturile Oastei. Cu Oastea Domnului noi am reluat firul vieţii creştine de acolo de unde s-a rupt: de la primii creştini, de la testamentul Mântuitorului: Voi în lume sunteţi, dar nu mai sunteţi din lume… (cf. Ioan 15, 19).

Slăvită să fie clipa când Duhul Domnului ne-a deschis urechile şi ne-a deschis mintea să înţelegem că toată truda noastră de a ne mântui este zadarnică câtă vreme noi tră­im în „tabără“, în lume. De aceea, ascultând îndemnul Apos­tolului Pavel, noi, ostaşii Domnului, am ieşit la Gol­gota, afară din „tabără“. Ni s-au deschis ochi şi ni s-a deschis mintea să vedem şi să înţelegem viaţa într-o nouă lumină, în lumina cea adevărată, în lumina vieţii… Ne-am aflat pe noi înşine şi rostul vieţii noastre. Şi plini de bucurie am strigat: „orbi am fost şi acum vedem“. În lume am fost, dar acum am ieşit din lume.

Părintele Iosif Trifa, din „Spre Canaan”

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *