… 10. Cine poate iubi singurătatea cu Dumnezeu, acela ajunge un mare şi puternic biruitor al ispitelor, un curat şi adânc trăitor al sfințeniei.
Fiindcă el se mişcă totdeauna în lumina lui Hristos. Şi trăieşte mereu în prezența Lui.
- N-a fost nici un om cu adevărat mare şi sfânt care să nu fi iubit şi căutat singurătatea meditației şi a rugăciunii.
Adică cercetarea şi îndrumarea lui Dumnezeu.
Şi cine vrea să fie cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu şi de oameni, acela trebuie să se deprindă neapărat cu aceste două sfinte mijloace prin care Dumnezeu ne cercetează şi ne sfinţeşte: meditaţia şi rugăciunea.
Traian Dorz, „Pășunile dulci”, Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2006
