Poezie

Aceasta-i Golgota

În marea de păcate
în valuri de necaz,
mai sus de-acestea toate
Golgota sta și az’,
din chinuri și pieire
scăparea e la ea –
liman de izbăvire
aceasta-i Golgota.

Atâtea răni amare
și plâns nemângâiat
și-atâta frământare
sub ea s-a alinat,
căci orișice durere
se stinge lângă ea –
izvor de mângâiere
aceasta-i Golgota.

În zilele-ntristate
în nopțile pustii
aduce neuitate
și sfinte bucurii,
viața cea pustie
cu ea se va umplea –
izvor de bucurie
aceasta-i Golgota.

Când sufletul suspină
de patimi frământat
acolo îl alină
un cântec minunat
a Crucii Jertfă cântă
de taina-nchisă-n ea –
cântarea cea mai sfântă
aceasta-i Golgota.

O inima zdrobită
de plâns nestăvilit
ajunge fericită
când harul i-a găsit;
acolo-i mântuirea
slăvită ce-i lipsea –
deplina fericire
aceasta-i Golgota.

În fața marii moarte
e limpede izvor
ce-n veci de veci împarte
viața tuturor
Țâșnește din vecie
și-n veci nu va seca –
izvor de apa vie
aceasta-i Golgota.

Din adâncimi de rele
scăparea e în sus,
în orice clipe grele
nădejdea e Iisus.
sub Crucea răstignirii
în Jertfa de pe ea
e prețul mântuirii
aceasta-i Golgota.

Și harul Jertfei sfinte
tot caut să-l înțeleg
dar n-a fost încă minte
să i-l cuprindă-ntreg.
E mai presus de fire
de tot e mai presus –
Și-nfrânt de-a ei mărire
mă-nchin și plâng Iisus.

Traian Dorz

Lasă un răspuns