Cântarea lui Simeon – Luca 2, 29
O moarte fericită poate fi numai aceea care vine după cunoaşterea lui Hristos.
Orice moarte fără Hristos nu poate fi decât nefericită, înspăimântătoare şi amară.
Până nu L-a cunoscut pe Hristos, bătrânul Simeon va fi privit spre moartea sa ca spre un vrăjmaş fioros, necruţător, neînduplecat şi nedorit. Aşa cum privesc toţi acei care nu L-au cunoscut pe Hristos, Biruitorul morţii şi Stăpânul Vieţii.
Dar, după ce L-a cunoscut pe Domnul… după ca L-a cuprins în inima lui şi s-a pătruns de harul cunoaşterii Sale, în viaţa bătrânului Simeon s-a produs acea dumnezeiască schimbare care l-a făcut să vadă şi să simtă totul altfel.
Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel…
Ce minunat cântec de biruinţă asupra morţii, asupra întunericului şi asuprea groazei este acesta!
Ce slăvită şi mântuitoare descoperire face orice suflet când Îl cunoaşte pe Iisus!
Ce schimbare dumnezeiască se petrece în oricine Îl primeşte pe Hristos şi Îl cuprinde la inima lui!
Până la venirea Domnului, câţi îndelungaţi ani va fi tot căutat bătrânul Simeon să afle undeva şi să vadă cu ochii lui prin cineva mântuirea lui Dumnezeu!
La câte feţe care au intrat în Templu va mai fi privit el cu nepotolita lui dorinţă să descopere semnul mântuitor…
Dar când a văzut semnul pe faţa lui Iisus Domnul şi când Duhul lui Dumnezeu i-a încredinţat inima că El este – cu ce slăvită despovărare a strigat el: Acum slobozeşte, Stăpâne, în pace pe robul Tău, căci văzură ochii mei mântuirea Ta!
Nici un lucru din lumea asta pe care îl văd ochii noştri nici înainte, nici după aceea nu se mai poate asemăna cu Hristos.
Cu priveliştea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii Sale.
O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, slavă Ţie pentru veşnicul bine pe care ni l-ai făcut şi nouă când ai deschis şi ochii noştri să vadă mântuirea Ta!
Slavă Ţie, Care nu i-ai închis până ce n-am văzut-o!
Te rugăm, ajută-ne s-o păstrăm mereu până când vom dobândi-o deplin la Tine şi în Tine.
Şi nu lăsa, Doamne, nici un ochi omenesc să se închidă până când nu va vedea mântuirea Ta.
Căci numai acei ochi vor străluci veşnic fericiţi şi luminoşi. Amin.
Traian Dorz
1 Comment