Dacă dai cu ciocanul într-o piatră, va suna a piatră, dacă dai cu ciocanul într-o bucată de metal, va suna a metal, ceea ce înseamnă că obiectele se reprezintă pe ele, însușirile lor le definesc. Omul însă este adesea anapoda, el “nu mai sună” a om…e atât de împrăștiat și haotic încât pierde din Însușirile puse în El de Dumnezeu. În momentul în care omul ar “răsuna” a om, din el ar trebui să răsară lumină, după cum și Apostolul o spune: “Voi sunteți fiii luminii, iar Lumina din voi vă va face să fiți buni, drepți, milostivi!”…și am putea adăuga, și atenți. Nu suntem! Foarte puțini oameni, repet, mai rezonează a oameni!
Dezordinea, neatenția din sufletul nostru nu s-au născut însă peste noapte, ci ele s-au cultivat în ani de zile. Noi suntem suma unor deprinderi adunate ani la rând și asta cultivăm, din păcate, și copiilor noștri: dezordinea, neatenția, nerăbdarea.
Cei mai mulți dintre noi nu știm de ce ne-am născut și încotro ne îndreptăm, ba, mai mult, uneori, în negre gânduri, aproape că ne învinuim părinții pentru asta, neprivind viața ce pe un Dar.
Când un om împarte lumină, acolo, în omul acela, să știți, sălășluiește Însuși Dumnezeu. Insușirile Dumnezeiești răzbat din el. Acesta este un om complet și adevărat și aceasta ar trebui să fie toată străduința noastră: să-L așezăm pe Dumnezeu în noi.
-Pr. Visarion Alexa-
sursa aici
