„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi astfel bucuria voastră să rămână deplină” (In 15, 11).
Fraţilor, noi ne-am obişnuit atât de mult cu Cuvântul lui Dumnezeu şi adesea ştim să spunem atât de multe şi atât de multe să învăţăm… Dar cât este în noi prezenţa Lui – partea cealaltă?… Aşa cum pomul îşi are rădăcinile înfipte sub pământ, iar sus este copacul propriu-zis, frunzele şi apoi roadele… Adică această lucrare multilaterală – să-i spunem aşa – sau această lucrare desăvârşită a lui Dumnezeu, prin Cuvântul, prin puterea sau prin Harul care trebuie să se materializeze sau trebuie să se vadă în viaţa noastră pe care o trăim.
„Hristos în voi, nădejdea slavei!…”
Nu numai Cel despre care ştim adesea să spunem, ci Cel care trebuie să fie în viaţa noastră, Hristosul care trebuie să fie văzut: Hristosul milei, al bunătăţii, al iubirii, Hristosul păcii, al bucuriei, al înfrăţirii… Hristos Cel din urmă, Hristos Cel care nu-Şi caută foloasele Lui. Hristos Cel care iubeşte fără părtinire, Hristos Cel care este Viu, Cel care este Foc, Cel care este Putere în toţi ai Lui.
Fraţilor, prezenţa Lui ar trebui să fie, dacă noi credem şi spunem, şi mărturisim de fiecare dată Cuvântul care ni s-a spus, şi care este Adevărul: „Dacă doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, Eu sunt prezent acolo!…” Dacă simţim noi prezenţa Lui cu adevărat în noi, aceasta ar trebui să ne întrebăm mereu, să fim mereu alături de El.
Oare nu simţim noi prezenţa focului Duhului Sfânt care ne cuprinde inimile şi vieţile? Oare nu simţim noi cum ne aprinde acest foc sfânt al lui Dumnezeu? Nu simţim oare cum ne încălzeşte? Cum ne transformă din oameni vechi, în oameni noi?
Spunea cineva zilele trecute că oamenii adesea se „pocăiesc” foarte repede, dar nu se nasc din nou. Foarte uşor îşi schimbă religia, dar nu-şi schimbă inima.
Aşa se întâmplă, fraţilor!
„Hristos în voi, nădejdea slavei!”
„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi…”
Fraţilor, dacă n-avem bucuria Lui în noi… El „pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit Crucea şi a dispreţuit ruşinea”… Pentru bucuria care-I era pusă înainte, pentru bucuria noastră, El a luat Jugul şi a primit Crucea, cum s-a spus [în] atâtea poezii până acuma.
Haideţi să ne dăm şi noi toate silinţele pentru ca ceea ce ştim, ceea ce auzim, să se şi înfăptuiască în viaţa noastră. Şi aceasta nu se poate realiza altfel, căci noi aşa am învăţat să umblăm cu Hristos, începând de acasă, şi pe drum, şi la serviciu, şi în cămăruţa cea ascunsă…
„V-am spus aceste lucruri ca bucuria Mea să rămână în voi şi astfel bucuria voastră să fie deplină…” Dacă noi aici, începând de aici, avem bucuria cea adevărată, bucuria cea deplină, bucuria cea care nu se schimbă, bucuria cea care rămâne puternică şi vie, şi în toate stările, şi în toate împrejurările – bucuria Lui rămâne în noi, aşa cum a spus El mai dinainte: „Vă dau pacea Mea, vă las pacea Mea!…” Pentru că atunci când El o dă, El nu mai ia îndărăt această pace pe care El ne-o dă: pacea bucuriei, pacea care ne însoţeşte, pacea liniştii şi a încredinţării că El este prezent. Eu vorbesc despre un Iisus… nu despre un oarecare Iisus, că a murit cândva, ci despre Acel Iisus pe Care-L simt în sufletul meu, în inima şi în viaţa mea.
Frate, soră, Îl ai tu personal în viaţa ta? De asta te-ai întâlnit cu El personal: Iisus al tău, Mântuitorul tău personal, ajutorul tău cel care mereu te însoţeşte, Cel pe care Îl simţi mereu, Care te mângâie, Care te ajută, Care te întăreşte şi Care te binecuvântează, Care te transformă, Care te înnoieşte. Care te face să simţi în tine gândul care era în Hristos Iisus, Care te face să te asemeni cu El, să lupţi cu El împreună. Şi să poţi şi birui astfel cu El.
Domnul să ne ajute! Nu doresc să spun mai mult, dar să ne silim, să ne dăm şi noi toate silinţele, pentru că avem atâtea posibilităţi…
Fraţilor, câteodată sunt cuprins de aşa o stare, parcă să nu spun niciodată nimic. Însăşi prezenţa noastră aici, feţele noastre care se văd, însăşi starea aceasta ne umple inima de bucuria părtăşiei Lui, pentru că fiecare dintre noi dorim să ne angrenăm, dorim să luăm parte la lupta Lui. Dar ce trist, că adesea nu avem Chipul Lui în noi! Mai întâi Chipul Lui în noi, ca lucrarea mântuirii să înceapă din lăuntrul nostru. Până când nu este bucuria Lui în noi, noi nu putem face Voia Lui şi Lucrarea Lui, pentru lupta, pentru munca, pentru jertfa care se cere prin Cruce şi prin renunţare.
„Hristos în voi, nădejdea slavei”… Aceasta este singura noastră slavă: Hristos în noi. Şi, în nădejdea în care Îl avem în noi, fraţilor, noi ne iubim unul pe altul. Căci atunci nu se va mai spune: „Fraţilor, iubiţi-vă, iertaţi-vă, acoperiţi-vă greşelile, îngăduiţi-vă; căci dragostea Lui, El, Cel care este prezent în noi, face această lucrare prin puterea Duhului Sfânt.
Domnul să ne ajute şi să ne dăruiască putere să fim găsiţi la venirea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. Sfântul Apostol Petru spune în Epistola a II-a, la capitolul 3, aşa: „Iar noi, după îndurarea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind ziua venirii lui Dumnezeu, în care trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?”…
Am vrut să ne oprim la versetul acesta pe care îl ştim cu toţi aşa de bine. Şi mai spune la versetul 14 aşa: „Dar voi, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”. Fraţilor, să fim găsiţi înaintea Lui… Să fim găsiţi înaintea lui Hristos, nu numai în adunare, nu uneori la biserică, nu numai în Lucrarea Oastei, nu numai între fraţi, – ci să fim găsiţi înaintea lui Iisus Hristos, în Hristos Iisus, semănând cu Domnul şi Mântuitorul nostru Scump. Căci atunci suntem cu adevărat în Lucrarea despre care Părintele Iosif spunea că: „Oastea Domnului este vestirea şi aflarea lui Iisus cel Răstignit”, care este focul şi puterea, şi dragostea, şi harul, şi lumina, şi înfrăţirea.
Slăvit să fie Domnul Iisus!
Vorbirea fratelui Valer (Cărpiniş – Simeria) la nunta de la Vălani – 20 mai 1978
21. BUCURIA DEPLINĂ
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
