În cimitirul unui oraș mare se gaseau mulțime de cruci și monumente, care de care mai frumoase și purtând tot felul de inscripțiuni. Pe o cruce de marmură, frumos împodobită, se putea ceti cuvântul acesta: «Bărbatul, ale cărei oseminte se odihnesc aici, a ajuns vârsta de 90 de ani, dar a trăit numai trei ani».
Cetind un străin această inscripție și părându-i-se foarte ciudată, a întrebat pe păzitorul cimitirului, ce înțeles are inscripția. Păzitorul a început sa-i povestească viața bărbatului care-i îngropat sub cruce și care din tinerețele lui a trăit numai pentru sine. A avut bani și avere multă, dar a folosit-o numai pentru ca să-și împlinească plăcerile lui; a umblat după ranguri înalte și le-a găsit; dar nu voia să cunoască pe Dumnezeu și nici prin gând nu-i trecea sa facă voia Lui.
Într’o bună zi, chiar cu trei ani înainte de moarte, a inceput să-și schimbe cu totul viața ce o dusese până atunci. EI și-a deschis inima, a primit pe Dumnezeu înlăuntrul său, a început să se roage cu căldură și se gândea în fiecare zi ce ar putea face ca să placă lui Dumnezeu și să împlinească voia cea sfântă a Lui. Acum nu mai era legat cu inima de avere, nu era robul plăcerilor, ci miluia pe sărci și făcea bine tuturor celor lipsiți. Un val de lumină și bucurie străbăte în sufletul lui și nu știa cum să mulțumească pe Dumnezeu pentru fericirea ce se abătuse asupra lui. Când se găsea pe patul de moarte adeseori a spus celor din jurul său: « Viața ce am dus-o ea n’a fost viață, ci a fost moarte. De trei ani însa, de când am cunoscut pe Dumnezeu, s’a sălășluit viața întru mine. Astfel, deși am ajuns la vârsta de 90 de ani, totuși numai pe acești trei ani din urmă îi socotesc adevărata mea viață».
EI a lăsat cu limbă de moarte ca acest cuvânt sa-i fie săpat pe piatra care-i va acoperi mormântul.
Tu iubite cetitorule, de când traiești ?
sursa: Lumea Satelor, nr.27 / 03 iulie 1931
