2. Adevăratul credincios priveşte pe cei puţini,
se bucură de cei mai mulţi
– şi crede pentru toţi.
Priveşte pe cei aleşi, pentru că este în mijlocul lor,
unit cu ei, lucrând, luptând şi rugându-se împreună cu ei.
Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată această luptă şi jertfă a sa este în mijlocul acestui popor, spre ridicarea şi înaintarea lui.
Şi se bucură de bucuria şi fericirea poporului său întreg.
3. Adevăratul credincios se laudă în nădejdea că Bunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa
şi a tuturor celorlalţi fraţi ai săi credincioşi,
– lupta lor frumoasă, dusă într-o simţire, într-un gând şi pentru o singură şi mare dorinţă: ¬bucuria şi mântuirea tuturor oamenilor.
Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu.
4. Cel credincios porneşte de la cei puţini aleşi, de la fraţii săi,
dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar şi îngust de a vedea,
nu rămâne rupt de năzuinţele poporului său,
nici departe de interesul pentru alţii,
– ci luptă şi moare pentru marea ţintă: mântuirea tuturor.
5. Simţindu-şi puternic răspunderea, dragostea şi părtăşia lui strânsă cu poporul său şi cu soarta concetă-ţenilor lui, adevăratul credincios lucrează pentru fericirea alor săi,
apoi, cu răspundere faţă de soarta întregii omeniri, el trăieşte şi lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spre mântuirea lumii întregi.
6. Frate credincios,
fii în mijlocul alor tăi unit cu ei, harnic şi statornic între ei, cu dorinţa de a-i ajuta pe toţi.
îmbrăţişează cu dragoste întreg poporul tău
şi fă tot ce poţi pentru toată omenirea.
Nu căuta numai folosul alor tăi
şi mai ales nu-l căuta păgubindu-i pe alţii
– căci aceasta este o mârşăvie înaintea lui Dumnezeu, Care îi iubeşte pe toţi oamenii…
Şi nu va fi spre nici un bine, chiar pentru tine şi ai tăi.
7. Nu-i iubi numai pe cei aleşi, ci deprinde-ţi inima să îmbrăţişeze şi să iubească întreg poporul în mijlocul căruia te-ai născut şi trăieşti.
Pentru că şi fericirea ta depinde de a lui (Ier 29, 7).
8. Învaţă să nu te rogi numai pentru tine şi numai tot pentru ai tăi,
ci cuprinde totdeauna în rugăciunile tale pe tot poporul tău,
pe toţi conducătorii puşi de Dumnezeu peste el,
şi pe toţi nenorociţii lui care au nevoie de mântuire,
şi pe toţi tinerii lui care au nevoie de lumină,
şi pe toate mamele lui, şi învăţătorii lui,
şi pe toţi părinţii şi păstorii lui,
fiindcă de aceştia depinde, în mare măsură, viitorul neamului tău
şi fericirea lui şi a ta.
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
