Adevăruri veşnic necesare… iar azi, poate mai mult ca ieri…

„[…]La congres şi întruniri, am atras mereu atenţia preoţilor mei că poporul nostru nu mai e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum, după război, s-a trezit o mare sete şi însetoşare religioasă care nu mai poate fi îndestulată cu metodele pastorale de până acum, cu serviciile rituale şi cu Molitvelnicul.

Sectarismul este el însuşi o mărturie despre această sete religioasă. În mrejele sectarismului au fost prinşi tocmai cei mai buni credincioşi care însetau mai mult după Sfânta Scriptură şi n-aveau unde să-şi potolească setea lor cea sufletească. În faţa vremurilor schimbate ne trebuie o preoţime mai activă, ne trebuie un curent de regenerare religioasă sufletească. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios.

De la mine s-a pornit acest curent. Îmi trebuia un organ de publicitate şi un om. Cine era omul care să mă înţeleagă? Dumnezeu m-a oprit cu gândul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Munţii Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat în munca sa cea rodnică.

Mulţumesc lui Dumnezeu că am găsit în părintele Trifa omul de nădejde care mi-a înţeles intenţiile şi pe care îl socotesc ca pe cel mai vajnic colaborator al meu şi cel mai aproape de sufletul meu. Şi mulţumesc, din acest loc, pentru activitatea lui misionară pe care o dezvoltă la «Lumina Satelor» şi în «Oastea Domnului» cu toată priceperea şi cu toată hărnicia.

Mişcarea este bine iniţiată şi bine condusă. Mişcarea aceasta a fost anume înfiinţată pentru preîntâmpinarea sectelor. Oastea Domnului nu este puntea de trecere de la ortodocşi la sectari, ci este puntea de trecere şi de întoarcere de la sectari la ortodoxie.

Trăim vremuri schimbate, care cer înnoirea metodelor de pastoraţie. Metodele de păstorire trebuiesc şi ele perfecţionate. Astăzi nu se mai ară pământul cu plugul de lemn al ţăranului de acum câţiva zeci de ani, ci cu plugul de fier perfecţionat. Tot aşa şi metodele noastre de păstorire trebuiesc perfecţionate.

Precum agricultorul, care ar întrebuinţa şi acum plugul de lemn, ar fi slab agricultor şi ar avea o şi mai slabă recoltă, tot asemenea succes va avea şi preotul cel ce-şi reduce activitatea la metodele vechi.

Preotul cel ce predică teoretic şi-şi mărgineşte activitatea de predicator la mustrări moralizatoare ca: să nu sudui, să nu furi, să faci ceea şi ceea şi să nu faci ceea şi ceea, se află încă la plugul de lemn.

Aceasta nu mai ajunge! Metodele de dinaintea mişcării sectare nu mai ajung! Trebuie să împărtăşeşti poporul cu realităţile superioare ale vieţii spirituale, să-l aduci în legătură cu Hristos. Cei cu vechea metodă care propovăduiesc: să nu furi, să nu juri, să nu… se mărginesc la morala lui „nu“, la morala Codului penal, în loc de a pătrunde în adâncimea moralei creştine.

Mijlocul de îndreptare este această adâncime. Cerând oamenilor întruna ca: cutare lucru să-l facă, cutare să nu-l facă, de la o vreme toată vestirea aceasta de reguli morale li se va părea deplasată şi, lucru firesc, nu le va sătura setea religioasă. E ca şi când ai sta în mijlocul unei grădini cu pomi sălbatici şi i-ai îndemna în continuu să producă poame bune, nobile, în loc să-i altoieşti mai întâi aceşti pomi şi apoi ei, de la sine, vor face roade bune. Întocmai aşa trebuie să-l altoieşti şi pe omul cel vechi cu păcatele lui şi să-l faci o mlădiţă a lui Hristos, apoi, de la sine, va produce roadele vieţii celei după Hristos.

Aceasta este metoda pe care o cere Evanghelia şi vremurile schimbate.

Azi poporul citeşte ziare, broşuri, cărţi, el vrea să se adape la izvorul învăţăturii creştine, să citească Biblia pe care nu i-o putem refuza. Daţi poporului Sfânta Scriptură! Daţi-i apa cea vie! Azi ne trebuiesc propagatori ai tiparului cu cărţi. Numai cu Molitvelnicul la subsuoară nu mai merge.

Preoţimea nu înţelege Oastea Domnului. Se ţine departe de mişcarea aceasta. Oastea Domnului trebuie să intre în conştiinţa preoţimii. Atitudinea preotului e una: să fie în fruntea Oastei Domnului în parohia sa. Mişcarea aceasta nu este ceva de prisos preotului. Mişcarea sectară trebuie adusă în albia Bisericii tot printr-o mişcare religioasă, printr-un curent de regenerare sufletească.

Şi dacă în acest curent şi mişcare religioasă vor intra şi intelectualii, va fi pentru ei un titlu de onoare. Deci dacă părintele Trifa a dat lozinca, zic şi eu: captaţi mişcarea pornită, tocmai pentru a preîntâmpina trecerea la sectari. Treziţi-vă şi înţelegeţi-o! Ea este o sfântă misiune; captaţi-o în fiecare loc, căci numai aşa se poate asigura viitorul Bisericii…“

 

Ce cuvinte inspirate! Cu adevărat trimise de Duhul lui Dumnezeu.

La acestea, redacţia [NE – ziarului Lumina Satelor] adaugă următoarele: „…Acestea sunt declaraţiile Î. P. S. Sale [NE – Mitropolitul Nicolae Bălan] pe care le trimitem iubiţilor noştri fraţi ostaşi ca pe o mare bucurie de sărbători.

Strălucita apărare şi precizare ce ni s-a făcut ne va servi ca un îndemn să sporim şi mai mult în râvna noastră pentru întărirea Bisericii şi neamului nostru. Vestind această bucurie, ne prezentăm sufleteşte în faţa preabunului nostru Ierarh şi Păstor, mulţumindu-i din tot sufletul nostru pentru înalta dragoste şi purtare de grijă pe care ne-a arătat-o…“

«Lumina Satelor» nr. 23, din 8 iunie 1930.

20 Comments

  • lucia 16 martie 2012

    Cu rezerve asupra a ceea ce intelege autorul prin miscarea sectara…senzatia mea este insa ca domnia sa percepe ca „sectar” tot ceea ce nu e ortodox…sau cel mult catolic.

  • DM.Editor 16 martie 2012

    Din puncte vedere, fie ortodox fie etimologic, ati inteles bine. Mitropolitul Nicolae Balan, tocmai in acest sens a folosit termenul. Pentru ca, toate cultele protestante sau neoprotestante sunt o forma de intoleranta, protest, fata de o anumita credinta sau practica. Ca dumneavoastra aveti rezerve asupra intelegerii si exprimarii Mitropopitului Balan, tine de pozitia pe care o aveti fata de invatatura Bisericii Ortodoxe si incredintarile pe care le aveti in ce priveste Mantuirea. Avem convingerea ca, indiferent pe ce versant al credintei s-ar afla un suflet, daca isi cauta cu sinceritate si din toata inima, mantuirea, Dumnezeu il va lumina, aratandu-i calea ce o are de urmat, pentru a o dobindi. Asa ca, nu ne ramane decat sa ne rugam ca dumneavoastra sa va aflati calea Mantuirii, din toata si cu toata sinceritaea inimii. Slavit sa fie Domnul.

  • traian 16 martie 2012

    Asa vedea Mitropolitul Balan Lucrarea Oastei atunci, respectiv 1930 !
    …,,bine initiata si bine condusa ” …,,de la mine s-a pornit ”… am …am… ! Era foarte adevarat ce afirma, dar Lucrarea a pornit ca o necesitate de schimbare a crestinunlui nostru ortodox . INSPIRATIA PORNIRII UNEI LUPTE IMPOTRIVA PACATULUI A AVUT-O PR. IOSIF TRIFA : inspirat de Duhul Lui Dumnezeu ! ASA A POPRNIT ,,OASTEA DOMNULUI ”.
    Mitropolitul avea impresia ca el a initiat-o – nimic mai fals ! Dealtfel ura dazlantuita mai tarziu asupra Pr.Iosif , tocmai in acest punct isi gaseste explicatia : NEPUTINTA DE A INTELEGE LUCRAREA OASTEI CA FIIND DE LA DUMNEZEU !
    O fi avut Mitopolitul gandul de a face o miscare de contracarare a sectelor, dar Dumnezeu a voit altceva prin Pr.IOSIF …INTOARCEREA LA HRISTOS A POPORULUI NOSTRU ! Slavit sa fie Domnul !

  • DM.Editor 16 martie 2012

    Frate Traian, in parte pare sa ai adreptate. Privite lucrurile mai amplu, mai profund si dupa ani distanta, cu obiectivitate, nu putem sa negam anumite adevaruri. Anume ca, Mitropolitul Nicolae Balan a fost cel care l-a chemat pe Parintele Iosif Trifa din Certege la Sibiu, nu a venit nici din proprie initiativa, nici intamplator, tot el a investit in Parintele Arsenie Boca, fie sa studieze Belle Arte, fie sa mearga la Sfantul munte Athos, de unde a venit apoi pregatit pentru revigorarea vietii monahale, tot el l-a descoperit si pe Parintele Dumitru Staniloae, marele teolog intre teologi. Ca apoi atitudinea sa fata de acesti mari oameni, s-a schimbat, nu ne da dreptul sa-i contestam contributia la afirmarea lor cum nici sa-i acreditam toate meritele. Judecata este DOAR a Lui Dumnezeu. Noi, necunoscand adevarul complet(si acesta doar El il stie), gresim, vorbind. Si, poate nu ati observat cum a vazut un rol extraordinar Oastei, in munca de recuperare a sufletelor alunecate pe panta falselor credinte si constientizarii trairii pur ortodoxe…O, daca ar fi luat sau ar lua fratietatea aminte la aceste adevaruri si ar intelege bine rolul Oastei in Biserica, nu pe langa, nici paralel, nici impotriva, ci IN BISERICA…ce rod frumos ar fi astazi si cum s-ar fi schimbat tara noastra prin astfel de traitori…Sa ne trezeasca Domnul pe toti, pentru a face ceea ce ne-a chemat El, pe fiecare.

  • traian 21 martie 2012

    Stiu draga DM.Editor, ca nu am dreptate in opinia multora ! Dumnezeu stie toate gandurile mele si ale tuturor… Fr.Traian spune referitor la inceputurile Oastei ,,..cand vine vremea implinirii unui gand al lui Dumnezeu , atunci …intamplarile istorice vin in intampinarea acestui gand divin…OMUL potrivit (de Dumnezeu )vine la locul potrivit (de imprejurari )… Dumnezeu vroia sa faca o lucrare binecuvantata ,El a adus si OMUL binecuvantat… aceasta LUCRARE era menita sa fie mijlocul prin care sa se faca saltul mantuitor al Poporului nostru spre Lumina . Si al Bisericii noastre spre Viata „. citate -Zile si adevaruri istorice
    Slavit sa fie Domnul .

  • DM.Editor 21 martie 2012

    Frate Traian, sa ma scuzi ca nu am inteles de fapt ce ai vrut sa spui. Te rog sa reformulezi ideea. Poate in situatia mea, mai sunt si altii.

  • traian 21 martie 2012

    Reformulez : am intalnit si altii frati care sustin ca Oastea Domnului a fost pornita la initiativa Mitropolitului Balan . Vezi bine ca el a chemat pe Par.Iosif…si de aici Lucrarea a pornit la initiativa lui (Mitropolitului ) . A face asemenea afirmatii mi se pare grave, deoarece coboram Lucrarea ca fiind de obarsie omeneasca . Oastea Domnului a pornit la -INSPIRATIA DUHULUI LUI DUMNEZEU asa gasim in scrierile inaintasilor si TREBUIE SA CREDEM CU TARIE ACEST LUCRU !
    Slavit sa fie Domnul !

  • DM.Editor 21 martie 2012

    Observ ca nu e usor a se intelege bine istoria(asta in conditiile bunei credinte)…Oastea Domnului, NU A FOST PORNITA LA INITIATIVA MITROPOLITULUI BALAN. Cuvintele ,,De la mine s-a pornit acest curent”, pot fi intelese si ca o dorinta de apopriere al acestei miscari, gata constiuita(de altfel, lesne de priceput aceasta intentie) cat si(si aici privind obiectiv istoria) faptul ca el a fost cel care a inteles ca in Biserica ar fi nevoie de ceva mai mult decat se facuse pana atunci. ,,Numai cu Molitvelnicul la subsuoară nu mai merge”. De fapt, primii ani de lucru al Parintelui Iosif, au fost in acest spirit. Cand, apoi, parintele Iosif, a constatat ca aceasta munca nu a dat rezultate s-a produs acea zguduire puternica ce l-a facut sa cada la picioarele Crucii, moment in care i-a venit Inspiratia Divina, care a dat nastere Oastei Domnului. Deci, aici, Mitropolitul nu avea cum sa intervina. Nici sa o porneasca nici sa o opreasca. Dar, repet ce scrisesem mai nainte : istoria trebuie acceptata asa cum a fost..fara extrapolari sau completari daunatoare.

  • Bob Sebastian Marius 28 martie 2012

    Am urmărit dezbatea! Interesantă, nimic de zis!
    Totuşi, cred că mult mai relevant decât iniţiatorul mişcării este subiectul realizării obiectivului acesteia. Înţeleg, din cuvintele Mitropolitului că scopul acestei mişcări este acela de a recupera pe eretici şi a-i aduce pe calea dreaptă, asta exprimat într-o formă mai simplă! Din păcate pentru Mitropolit, pentru Biserica ortodoxă şi pentru sufletele pierdute, Mişcarea a reuşit doar să piardă suflete din turma lui Hristos!
    Cunosc nenumărate situaţii, locuri, comunităţi în care cei ce erau mari ostaşi ai Domnului, au ajuns mari ostaşi penticostali, baptişti sau adventişti, într-un cuvînt, eretici! Vă spune asta un creştin ortodox care nu are pretenţii de mare luptător decît, doar, cu sine însuşi, cu voinţa şi trupul său, un creştin ortodox care este botezat în numele Sfintei Treimi şi nu are nevoie de alte legăminte pentru a-şi trăi credinţa, un creştin ortodox cu lipsurile şi scăderile sale pe care luptă să le depăşească în fiecare zi. Şi reia lupta asta zi de zi….
    Domnul să vă binecuvânteze cu înţelepciune!

  • DM.Editor 28 martie 2012

    Frate Sebastian-Marius, privita din pozitia fratiei tale, situatia e cum ai descris-o. Si acestea sunt efectele. Dar, ca si fratia ta, multi nu stiu cauzele ce au generat aceste efecte. Pentru a le putea afla, in parte si in mod general, le gasesti in ISTORIA UNEI JERTFE sau HRISTOS, MARTURIA MEA(in conditiile in care nu te limitezi doar la traditionalul obicei romanesc : VORBIREA DE RAU). In totalitate, cauzele acestor efecte, singur Dumnezeu le stie. In ce priveste, ortodoxismul dumitale, ma bucur ca te afli in Sfanta Biserica Ortodoxa. dar, tocmai pentru crestinii ortodocsi, a scris pr Iosif Trifa. Daca si pentru dumneata, infranarea sfarseste odata cu perioada postului, daca relatia ta cu Hristos sta doar in liturghie si pomelinc platit, nu te ajuta cu nimic aceasta credinta. E MOARTA. Oastea Domnului, nu cere nimanui sa paraseasca biserica, dar cere tuturor sa se pocaiasca cu adevarat, sa inceapa hotarat lupta cu pacatele din viata sa, cu ajutorul tainelor Bisericii. In dialogul cu Nicodim, Iisus ii spune hotarat(ioan 3, 3) :,,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu SE NASTE DIN NOU, NU POATE VEDEA Imparatia Lui Dumnezeu”. Acesta este obiectivul Oastei : ,,AFLAREA SI VESTIREA LUI IISUS CEL RASTIGNIT”. Tu l-ai aflat pe Iisus cel rastignit, pentru tine si pacatele tale?…

  • Daniela 28 martie 2012

    Când şi cum s-a înfiripat mişcarea Oastea Domnului?

    În preajma Anului Nou, 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia «Lumina Satelor», din Sibiu.
    Şi mă gândeam, cu durere, la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.
    Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un cârd de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi plângând şi m-am rugat Domnului plângând să-mi ajute, în anul ce vine, să lucrez cu mai multă izbândă.
    În această noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei Hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii «Lumina Satelor». În această Hotărâre îi chemam pe cititorii mei să intre în Anul cel Nou cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei Declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Îi chemam într-un fel de voluntariat de luptă aprigă contra păcatelor. Din acest început a ieşit pe urmă mişcarea «Oastea Domnului».
    Iniţiativa acestei Mişcări este, aşadar, pe de-antregul a Domnului. Cu nimeni n-am avut absolut nici o consfătuire şi nici o înţelegere cu privire la această Mişcare. Şi de la nimeni n-am avut absolut nici un fel de încredinţare specială pentru înfiriparea ei.
    Şi nu numai iniţiativa acestei Mişcări este a Domnului, ci şi creaţia întreagă este a Lui.
    După Hotărârea şi Apelul din numărul de Anul Nou, nu s-a interesat absolut nimeni despre rostul acestei Mişcări, despre rezultatul ei, despre mersul ei. Am luptat ani de zile pentru sus-ţinerea acestei Mişcări cu greutăţi şi jertfe în ca-re mi s-au topit sănătatea şi viaţa – fără absolut nici un sprijin de la vreun om.
    Am ţinut, la un an, o adunare generală a acestei Mişcări (anunţată la foaie), fără însă să se intereseze absolut nimeni despre ea şi să se apropie de ea.
    Şapte ani de zile m-am luptat cu greutăţile începutului, fără să-mi vină nimeni în ajutor. Şapte ani de zile, conducătorii Bisericii n-au avut nici un cuvânt pentru această Mişcare, cu toate că ea lucra în cadrul Bisericii, iniţiată fiind de un preot.
    Am avut însă sprijinul larg al Aceluia Care a pornit-o la drum. Domnul a dus la biruinţă Lucrarea Lui, Oastea Lui.
    Cei care de la început ar fi trebuit să-i dea sprijin şi ajutor s-au interesat de ea numai atunci când era deja o puternică înfăptuire, care putea aduce glorie şi laudă personală.
    Fireşte, prin afirmaţia că inspiraţia şi creaţia Oastei au venit de la Domnul – nu neg legăturile ierarhice ale preoţiei. Vreau însă să spun că în felul cum s-a înfiripat Oastea, n-am avut o încredinţare şi îndrumare specială de la superiorii bisericeşti. Am tras şi am conturat singur cadrele voluntariatului Oastei, accentuând însă, cu toate prilejurile, că stăm sub controlul spiritual al Bisericii întregi, al Sfântului Sinod (Mişcarea cuprinzând toate eparhiile).
    Ce este Oastea Domnului- Pr.Iosif Trifa

    Oare de ce incercam si astazi sa acoperim suferinta si jertfa parintelui Iosif tocmai noi cei ce ne spunem urmasii lui,si il punem initiatorul acestei sfinte lucrari tocmai pe cel ce i-a smuls parintelui haina preoteasca.
    Fratilor,sa citim cartile parintelui Iosif,sa iertam pe cei ce l-au facut sa sufere pe el si pe cei ce l-au urmat, dar sa nu mintim inaintea Adevarului,caci este mare pacat,sa nu acoperim adevarul,caci a fost rostit si scris cu pretul vietii de fratii nostri inaintasi.Dupa logica din articol peste cativa ani o sa auzim ca altii,chiar prigonitorii parintelui Iosif i-au scris si cartile…
    Lucrarea Oastei Domnului este lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu pentru Biserica si Neamul nostru,ea nu a aparut ca o aparare in fata inaintarii altor culte in tara noastra,ea a venit pentru ca noi sa ne pocaim, sa primim Cuvantul lui Dumnezeu si sa-L implinim in viata noastra prin nasterea din nou din El prin Duhul Sfant.
    Sa cercetam ce s-a intamplat cu partea din Oaste care l-a urmat pe mitropolitul Balan,de alunecarile ei si sa ne cutremuram , este mare diferenta intre cum vedea parintele Iosif si mitropolitul aceasta lucrare.
    Domnul sa ne pazeasca si sa ne lumineze.

    Slavit sa fie Domnul !

  • DM.Editor 28 martie 2012

    Sora Daniela, Istoria unei jertfe incepe un pic mai de demult. Si in acel timp, parintele Iosif a fost pregatit pentru a fi la inaltimea misiunii divine ce urma sa o primeasca. Extrapoland din context, nu facem decat o defavoare si Parintelui, si Lucrarii Oastei Domnului. Daca citeai, inainte sa scrii, mesajele de mai sus, poate acum citeam cu totii ceva ziditor de suflet…Sper ca Domnul sa ne dea si aceasta intelepciune…

  • Daniela 28 martie 2012

    Frate DM,

    Am scris in comentariul meu tocmai pentru ca am citit ce s-a scris mai sus si pentru ca am citit am si citat din scrierile parintelui Iosif,care sper ca ne zidesc si astazi pe toti cei ce-l iubim si iubim Lucrarea Oastei Domnului.
    Eu am citat din cartea parintelui Iosif – Ce este Oastea Domnului,iar intre ce a scris parintele si ce au scris altii,dorind sa-i rapeasca cununa, eu cred marturia parintelui Iosif, pentru ca am privit la roadele lui si la sfarsitul felului sau de vietuire,cum ne indeamna Scriptura.
    Sa respectam si sa cinstim jertfa fratilor nostri si sa pretuim Adevarul,sa nu il rezugravim in alte culori .
    Slavit sa fie Domnul !

  • traian 28 martie 2012

    As vrea sa va cunosc Fr.Bob Sebastian Marius sa putem comunica ; daca vreti dati un semn ,tot aici ! Multumesc , sa aveti numai bucurii duhovnicesti !

  • traian 28 martie 2012

    Sora Daniela , multumesc pentru cele scrise . Sunt cu totul in asentimentul tau referitor la Lucrare ; la inceputurile ei ; la Parintele Iosif …
    Desfasurarea venimentelor asa a fost ! Cine vrea sa o interpreteze altfel – treaba lui :va raspunde . Se vrea ce ? Se mai poate interveni asupra unor evenimente petrecute atunci !? Dumnezeu sa aiba mila de noi .
    Cine doreste sa afle istoria Oastei Domnului : sa o citeasca ! Ce sa mai comentezi …
    Slavit sa fie Domnul !

  • DM.Editor 30 martie 2012

    Sora Daniela si frate Traian. Publicand acest material documentar, nu a fost in intentia noastra sa punem in dubiu adevarul istoric, nici sa umbrim jertfa si inspiratia divina a parintelui Iosif Trifa. Dumnezeu ne e martor. Dar, cum Lucrarea Oastei Domnului, a fost pornita pe STRAMTA CALE DE MIJLOC dinte FORMALISM si SECTARISM, la fel e si cu interpretarea adevarurilor istorice…Sunt tendinte de a dimnua valoarea istorica a parintelui, in favoare conjuncturilor sau Mitropolitului Balan – pe de o parte iar, pe de alta , excluderea rolului obiectiv avut de Mitropolit, in partea de inceput a activitatii Parintelui Iosif. In spiritul corectitudinii si verticalitatii ostasesti, nu putem face nici una, nici alta. Cine le face, cade in extreme si, cum bine stim, extremele sunt abateri de la STRAMTA CALE DE MIJLOC si, dau nastere la erezii. Domnul oricarei intelepciuni si lumini, sa ne intelepteasca si lumineze, pentru a nu ne abate, de pe acest drum al Oastei. Slavit sa fie Domnul.

    ,, O Doamne, fericit e-acela care-a putut trăi-nţelept
    Slujind Iubirea şi-Adevărul, să fie-amândurora drept,
    Să nu greşească nici Iubirii când apără-Adevărul sfânt
    Nici Adevărul să nu-l calce pentru-al Iubirii lărgământ…”

  • Emi 30 martie 2012

    Aşa este! M-aş bucura dacă am putea înţelege cu toţii, străduidu-ne să rămânem şi să înţelegem „muchia de cuţit” de care pomenea şi fratele Petru Giurgi, dar şi în scrierile rămase de la fraţii care-au ştiut să privegheze, să se jerfească şi să ne lase nouă nişte scrieri de Aur…. pe care nouă astăzi, nu ni se cere să ne mai jertfim ca ei, ci să ne jertfim din timpul şi firea noastră ca să-i înţelegem, să-i pătrundem până în cele mai profunde laturi ale învăţăturilor…

  • Daniela 1 aprilie 2012

    Despre Părintele Iosif Trifa

    Mărturie a fratelui Ioan Marini
    Binecuvântat este cel ce prin scrisul şi graiul său îndeamnă pe oameni să citească Sf. Scriptură şi se luptă să ducă pretutindeni cunoştinţa Cuvântului dumnezeiesc. Şi, cu atât mai mult, merită numele de binefăcător al mulţimii acela care îngenunchează un popor întreg lângă Sfânta Carte a lui Dumnezeu.
    Părintele Iosif Trifa a fost unul din aceştia. Timp de 27 de ani de preoţie, a lucrat fără preget şi a luptat zi şi noapte pentru a ridica şi a ţine „sus Cuvântul Vieţii” şi pentru a apropia poporul nostru de Cuvântul lui Dumnezeu. Întreagă viaţa sa de preot şi propovăduitor de la altar şi amvon a fost o şcoală a Bibliei.
    O şcoală a Bibliei a fost scrisul său la multele gazete şi foi religioase pe care le-a redactat sau la care a colaborat.
    O şcoală a Bibliei sunt cele peste 40 de neîntrecute cărţi pe care le-a scris şi care au trezit o ţară întreagă la citirea Sf. Scripturi.
    Din această şcoală a Bibliei a ieşit şi marea mişcare de trezire religioasă „Oastea Domnului”, pe care a iniţiat-o şi condus-o cât timp a fost în viaţă şi care se alimentează şi acum din scrisul său (din cărţi şi foi) şi din spiritul pe care Duhul Sfânt l-a dat acestei Mişcări.
    Cea mai mare dorinţă a vieţii sale a fost aceea de-a adânci în sufletul poporului cunoştinţa cuvântului biblic.
    Şi i-a reuşit. Prin străduinţele sale binecuvântate de Domnul, scumpa Carte a lui Dumnezeu a ajuns să fie astăzi în bună parte şi Cartea poporului nostru.
    Zeci de mii de Biblii, Testamente şi Psaltiri, pe care librăria întemeiată de dânsul le-a trimis prin ţară, sunt astăzi o avere cu care a fost împroprietărit pe veci poporul nostru românesc.
    Slăvit să fie Domnul! Poporul s-a trezit! Poporul citeşte Biblia. Cârciumile şi jocurile au fost părăsite, cărţile de joc aruncate pe foc. Sute de mii de români, care nu văzuseră mai înainte şi nu ştiau ce este Biblia, se hrănesc astăzi din cuvântul biblic, din Cuvântul lui Dumnezeu.
    Iată o biruinţă care a înviorat viaţa religioasă a Bisericii, biruinţă pe care Biserica o poate folosi cu succes şi mai departe pentru înviorarea cadrelor ei sufleteşti amorţite de-a binelea pe multe părţi.
    Şi dacă a fost atât de nedrept judecat şi răsplătit de oameni, dacă lumea nu l-a înţeles şi dacă invidia şi răutatea omenească nu l-au putut vedea, poporul l-a iubit pe acest păstor care cu preţul sănătăţii şi al vieţii sale a mers înaintea oilor, ducându-le la păşunea cea aleasă şi la izvoarele vieţii Cuvântului lui Dumnezeu.
    Oiţele Domnului au fost singura mare mângâiere a sa aici pe pământ. Ochii i se umpleau de lacrimi când auzea pe oamenii simpli din popor că citesc din Biblie şi vorbesc din Cuvântul lui Dumnezeu ca nişte şcolari înaintaţi. „De acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne” – spunea adeseori, când vedea minunea biblică în mijlocul poporului nostru. „Când laicii şi oamenii din popor au ajuns să grăiască astfel din Biblie – spunea el – pot pleca mulţumit. Eu mi-am încheiat misiunea pe acest pământ”.
    Părintele Iosif a plecat, dar în urma sa rămân sute de şcolari ai Bibliei, care se hrănesc în fiecare zi din paginile Cărţii Sfinte şi cresc în cunoştinţa lui Dumnezeu şi în orice pricepere, tinzând să ajungă la desăvârşirea credinţei în Hristos (Efeseni 4, 14-15).
    Ioan Marini

    „La Mitropolia Sibiului, unde era centrul Oastei, tabăra ostilă părintelui Iosif Trifa, din anturajul mitropolitului lucra cu hărnicie aţâţând gelozie şi răzbunare, învinuind Oastea că este o schismă, o sectă, o dezbinare, iar părintele Iosif, că are ambiţii de mărire lumească, tendinţe de îmbogăţire, gânduri de sectarism.
    Astfel, au hotărât în ascuns lichidarea părintelui Iosif şi nimicirea „Oastei Domnului”. Dar totul trebuia pregătit cu grijă şi să nu se vadă în afară nimic bănuitor. Astfel au pregătit un proiect de statute care îngrădeau şi nimiceau orice activitate vie şi sănătoasă a Oastei, punând-o sub cel mai strict şi ucigaş control oficial.
    Prin aceste statute, părintele Iosif era înlăturat imediat şi definitiv de la îndrumarea Oastei pe care o crescuse şi îndrumase de doisprezece ani. I se luă tot avutul său moral şi material pus în slujba Domnului şi, practic, Oastea era desfiinţată pentru totdeauna. Aceste statute urmau să fie prezentate, ca din partea Autorităţii bisericeşti, pe neaşteptate, părintelui Iosif, pentru a le semna şi el ca iniţiator şi coordonator al „Oastei Domnului”. „Dacă le va semna” – ziceau ei – „îşi semnează singur moartea lui şi a lucrului său. Dacă nu le semnează, înseamnă că este un răzvrătit şi un nesupus Autorităţii Supreme. Prin urmare, putem lua orice măsuri canonice împotriva lui…”
    Cursa întinsă s-a dovedit destul de şiret pregătită şi Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să meargă după cum plănuiseră ei.
    Astfel, la sfârşitul anului 1934, părintele Iosif Trifa a fost convocat la mitropolie şi i s-a pus în faţă semnarea condiţiilor pregătite fără ştirea sa.
    După citirea lor, fireşte că nu le-a putut semna. A cerut un timp de amânare pentru gândire şi clarificare. Dar această ezitare a semnării i s-a considerat, întocmai după cum se urzise, un act de nesupunere şi de trufie faţă de biserică.
    Ca un prim pas, a fost demis oficial din toate posturile pe care le deţinea, inclusiv cel de redactor al gazetei „Lumina Satelor” şi conducător al „Oastei Domnului”. La toate protestele sale îndreptăţite, la toate cererile, memoriile şi rugăminţile sale de dezvinovăţire, nu i s-a răspuns decât cu lovituri, cu jigniri şi cu măsuri din ce în ce mai drastice şi mai nimicitoare.
    A fost dat în judecata forurilor bisericeşti, pentru a fi caterisit.
    De-a lungul anilor 1935-37 a avut trei judecăţi, la cele trei instanţe bisericeşti: două la Sibiu şi ultima la Bucureşti.
    La toate aceste instanţe, mitropolitul era şi pârâşul şi tot el şi judecătorul părintelui nevinovat.”
    Am încheiat citatul din Traian Dorz-„Zile şi Adevăruri istorice”, apărută în editura „Oastea Domnului” în anul 1993
    Slăvit să fie Domnul !

  • DM.Editor 2 aprilie 2012

    Filipeni 1 :
    ,,15. Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta; dar altii, din bunavointa.
    16. Acestia din urma lucreaza din dragoste, ca unii care stiu ca eu sunt insarcinat cu apararea Evangheliei;
    17. cei dintai, din duh de cearta vestesc pe Hristos nu cu gand curat, ci ca sa mai adauge un necaz la lanturile mele.
    18. Ce ne pasa? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura. ”

    ,,Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus
    Hristos.
    Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân,
    trestie,lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se
    va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.”
    1 Corinteni 3:9-13

    Slavit sa fie Domnul.

Lasă un răspuns