Mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu râsul în gură, Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, Moartea în miezul fiinţei plânge în noi“ Rainer Maria Rilke
Azi omenirea nu vrea să-şi mai aducă aminte de moarte, dar iată că ea este pe urmele noastre. Spune Sfântul Pavel: Rânduit este omului o dată să moară, iar după aceea va urma Judecata.
După moarte vom sta în faţa lui Dumnezeu, dând seamă de tot ce am făcut, pentru fiecare gând chiar. Mulţi oameni nu-şi mai aduc aminte că trebuie să moară. Prea multe probleme au de rezolvat, prea multe pofte au neîmplinite încă. Fratele Traian Dorz întreabă într-o poezie:
„Cu ce rămâi din toate / Spre câte-n lume-alergi, / Cu tine-n veşnicie / Ce ai să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii / Pe care-i strângi zgârcit, / Când moartea o să-ntrebe: / – Tu, pentru ce-ai trăit?“
Oare nu zicem noi: „Nu mai trece, odată, ziua asta, căci mâine trebuie să fac anume lucru; nu mai trece, odată, luna asta, să-mi iau salariul, sau anul ăsta, să-mi rezolv nu ştiu ce probleme!?“
Deci noi singuri ne grăbim spre moarte. Dar uneori ne pare rău că trec zilele aşa de repede. Am văzut că unii oameni îşi aduc totuşi aminte de moarte, dar ce folos? Ei se pregătesc doar trupeşte, agonisindu-şi toate cele necesare pentru înmormântare, dar de cele sufleteşti atât de puţin se preocupă oamenii.
Thomas de Kempis spunea: „Dacă nu eşti gata azi, cum o să fii gata mâine? Mâine este o zi de care nu eşti sigur; de unde ştii că o să trăieşti tu până mâine?
La ce folos să trăieşti mult, dacă te îndrepţi aşa de greu? Ah, o viaţă lungă nu ajută la îndreptare, dar se întâmplă să mai adaugi la păcate şi fărădelegi. Dacă-i aşa de îngrozitor să mori, apoi să ştii că-i foarte periculos când trăieşti mult. Dimineaţa gândeşte că n-ai să ajungi până seara, iar seara să nu socoteşti că ai să vezi ziua de mâine. Când va sosi ceasul cel din urmă, atunci te vei gândi la viaţa ta cea de odinioară şi amar te vei tângui că ai fost aşa de trândav şi nepriceput. Astfel, toate se sfârşesc cu moartea şi viaţa omului trece ca umbra“.
Pentru cel credincios moartea este o trecere „Acasă“ la Domnul. Sfântul Atanasie spune chiar că „drepţii n-au nici o moarte, ci doar o trecere la viaţa cea de veci“.
Dumnezeu să ne întărească în orice lucru bun, ca să putem face voia Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor! Amin.
Claudiu BUŞĂ – Cilieni, Olt
