IPS Longhin de Bănceni – Ucraina
Întrebare: Există nişte raporturi în societate şi influenţe care duc la avort, aşadar, televizorul rezultă educaţia senzuală asupra copiilor, rezultă desfrânarea şi necredinţa, rezultă avort şi copii orfani… Cum putem scăpa copiii şi tinerii care vor deveni părinţi de acest cerc vicios?
Rãspuns: Eu aş vrea să vă întreb pe toţi care sunteţi în sala asta, cred că aţi avut toţi mame. Cum credeţi frăţiile voastre că au fost mamele voastre? Deci cei care sunt aici ce-ar putea spune? Eu, personal, atât pot spune că mama mea a fost o mamă foarte cuminte, aşa spun de multe ori la fraţii din mănăstire, poate nu mă înţeleg, de multe ori spun că mama mea cocea cea mai frumoasă şi mai bună pâine. Chiar zilele trecute, mâncam nişte curechi murat şi am spus că mama mea aşa de bun făcea curechi (varză) şi nu am mai mâncat niciodată aşa de bun curechi murat cum făcea mama mea şi toate cele care sunt frumoase şi bune. Un copil, atât de frumos, ne poate vorbi despre mama… Eu acum parcă simt faţa mamei. Deşi atât de mult timp a trecut de atunci până acuma, dar eu simt gingăşia ei, eu parcă văd ochii ei, faţa ei şi eu de mama niciodată nu am spus de rău, pentru că nu am găsit nimic să spun de rău. Chiar dacă alţii au văzut ceva rău, eu niciodată nu am văzut.
Dacă ei au fost aşa, ne-au crescut pe noi, de ce noi să nu creştem aşa copiii noştri? De aici începe răul, pentru că noi ne-am depărtat de la bunul simţ, de la credinţă. Eu ştiu că eram patru fraţi şi mama ne spunea un cuvânt care-l repeta de multe ori în casă: „Când veţi creşte mari, vă rog tare frumos să nu-mi faceţi carne pe lumea cealaltă”. Era vorba despre avorturi, ca să nu-i facem carne pe lumea cealaltă. Dar nu putem învinui pe nimeni, e tare greu acest păcat, pentru că omorâm viaţa pe care a dat-o Dumnezeu. Iar al doilea, pentru că-i dăm la întuneric. Ei n-au văzut lumina acestei vieţi, lumina Duhului Sfânt, Sfântul Botez, deci atât de greu este, dragii mei… Şi cred că ar trebui mai multă legătură duhovnicească. Este o frică, acum, modernismul acesta care a ieşit. Desigur că el caută să avem un copil, doi… E o casă tristă, fraţilor! Ai un copil şi, dacă se întâmplă ceva în viaţă cu el, cu cine rămâi pe urmă? Deci, niciodată nu gândim, nu ne dăm seama, ci vrem un libertinaj, ca să trăim mai uşor, să fim mai liberi, să nu îngrijim de copii, să-i spălăm, să-i hrănim… De aici se începe dragostea părintească.
Odată, la mine în casă, a fost un caz când mama a trebuit să meargă la muncă pe o perioadă de o lună de zile, la noi în ţară, dar la câteva sute de km. Şi legea de stat de atunci tot era destul de strict ca să zică că ne-a lăsat… Dar ne-a lăsat la o mătuşă de-a noastră, ca să trăim acolo, să ne ia de îmbrăcat, să ne pregătească pentru şcoală şi voiau să ne ia la stat şi noi plângeam toţi că o aşteptăm pe mama. Şi, când a venit mama acasă, peste o lună de zile, a spus: „Atât cât voi trăi pe faţa pământului, dacă murim de foame, vom muri de foame, ce se va întâmpla cu noi să se întâmple, eu niciodată de lângă voi nu mă mai duc! Voi nu ştiţi suferinţa mea, cât de dor mi-a fost de voi!” Şi ne săruta de-amănuntul şi picioarele şi burtica, aşa de dor i-a fost de noi. …
A fost un caz la noi, a plecat mama când avea copilul trei luni şi s-a întors când avea şapte ani, pentru că nu a putut legaliza documentele unde a fost, în altă ţară. Şi, când a venit acasă, copilul fugea de mama. Deci nu poate să fie o astfel de răceală între noi. Familia trebuie să fie împreună, niciodată nu este bine ca unul să plece şi altul să rămână. Mergem împreună, venim împreună, altfel începe răceala aceasta între mamă şi copil. Acum noi vedem că nu mai avem nevoie, că ne-ar încurca copiii aceştia în viaţă… Câtă bucurie vă aduce! Şi s-ar putea – vă spun celor care v-aţi hotărât să omorâţi copilul, prin avortare – ca acela să rămână lângă patul tău, mamă, să-ţi ude buzele, să-ţi aline durerea şi să te petreacă Dincolo în Veşnicie. Tocmai acela care te-ai hotărât să-l omori… Să nu-i omorâţi! Care aveţi acest păcat, aduceţi pocăinţa din timp, cât timp puteţi să o aduceţi înaintea Domnului.
(Culegere, după înregistrare, de sora Laura STANCIU)
Conferinţa „Copii,calea spre Hristos”
