Apel către tinerii de toate vârstele!
Oastea Domnului este o mişcare profund duhovnicească. Neavând nicio apartenenţă politică, interesată sau materialistă, Lucrarea de trezire duhovnicească «Oastea Domnului» face întotdeauna legătură cu istoria zbuciumată a Neamului nostru. Păstrând cu recunoştinţă tot ceea ce ţine de valorile netrecătoare prin care sunt insuflate tăria şi specificul acestui popor, Oastea Domnului are o importantă caracteristică naţională.
După cum este cunoscut, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, Oastea Domnului a luat fiinţă între hotarele Patriei noastre, în Sibiul Sfântului Andrei Şaguna, din dragostea pentru păstoriţi a vrednicului de pomenire Preot Ortodox – Iosif Trifa, nicăieri în altă parte decât în Biserica noastră „bună şi străbună”.
Oastea Domnului nu are nimic „de import”, nici vreun sistem de management aplicat pe cine-ştie-unde şi adaptat nouă românilor. Dimpotrivă, Oastea Domnului are „rosturile sale duhovniceşti şi naţionale”, în sânul Bisericii şi al poporului nostru, asemenea inimii calde, evlavioase şi primitoare a românului care nu poate să fie indiferent faţă de ai săi, dar care nu poate batjocori nici credinţa, nici cultura, nici modul de viaţă al vecinilor săi. Iubitor de ţară şi de familie, românul este cunoscător atent şi apărător al valorilor şi al fiinţei neamului său, nicidecum naţionalist îngust şi intolerant cu cei mai slabi sau, poate, mai tari ca el…
Dar, tristeţe, astăzi se simte împlinirea Cuvântului Mântuitorului de la Matei 24,12 conform căruia „Iubirea multora se va răci”. De aceea nouă, celor care ne-am confirmat şi reactualizat hotărârile Botezului în Hristos Mântuitorul prin Taina Pocăinţei în Oastea Domnului Iisus, nu ne poate fi indiferent faptul că atât poporului nostru, în general, cât şi multor ostaşi, în special, încep să ne scadă şi să ne lipsească tot mai multe din curatele dorinţe de la început. Mai ales simţămintele apartenenţei noastre la această mare şi binecuvântată familie sfântă. Avem tot mai puţină înţelegere şi toleranţă faţă de fratele nostru în neputinţă şi tot mai puţină smerenie tăcută, jerfitoare, iubitoare şi lucrătoare. Cel Rău caută să răpească din noi şi dintre noi dragostea de semeni care nu poate – nu trebuie să fie – doar o vorbă în vânt. Fiind aceasta una din Poruncile Mântuitorului Hristos, datori suntem s-o împlinim din toată inima, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru.
Ca oameni în trup, supuşi greşelilor şi împroşcărilor de tot felul, dar cutezători în Numele Domnului, facem un apel către toţi fraţii şi surorile, tineri, copii şi bătrâni din Oastea Domnului: veniţi să dăm o nouă mărturie luminoasă la Adunarea de tineret pe Ţară care va avea loc la Bucureşti în Sâmbăta Tomei – 21 aprilie 2012. Programul complet al întâlnirii se va anunţa din timp, în ziarul «Iisus Biruitorul» şi pe internet.
Credem că mărturia noastră trebuie să fie nu numai cu un chip senin şi cu o vorbă dulce, ci şi cu steaguri şi icoane şi mai ales cu portul nostru naţional, fiecare dintre noi „purtând cu el, pe el şi în el” rădăcina şi seva strămoşilor săi din locul de baştină, îmbrăcaţi în cămaşa bucuriei, încinşi cu brâul Adevărului şi încălţaţi în simplitatea opincilor din picioare purtătoare de pace.
Strigarea noastră, dacă s-ar putea cu glas de trâmbiţă, este: veniţi să împlinim visul Părintelui nostru drag Iosif Trifa, care
îşi dorea încă din timpul trecerii sale vremelnice prin lumea aceasta, să vadă Oastea Domnului cea luptătoare mărşăluind pe Calea Victoriei (Credinţei, şi nu a Socialismului…) în Bucureşti, inima Ţării noastre! Mobilizaţi pe toţi tinerii din adunările voastre, tipăriţi, răspândiţi acest apel unii către alţii sau faţă către faţă, pe internet sau cum ştiţi mai bine, dar aduceţi cu voi la Bucureşti pe toţi cei dragi, siliţi-i dacă e nevoie. Aduceţi steagurile adunărilor din care veniţi şi, mai ales, îmbrăcaţi-vă frumos cu ie şi catrinţă, precum frumos este sufletul poporul nostru român şi frumoase sunt adunările Oastei Domnului!…
Să vadă toţi că Oastea Domnului Hristos, ca parte indispensabilă şi indivizibilă a Bisericii noastre Ortodoxe, a fost, este şi va fi o mamă bună care mai poate naşte „candidaţi pentru Înviere”. Să se vadă pe deplin mărturisirea noastră publică, sinceră, curată, deschisă, fără îngâmfare şi infatuare, dar fără nici o umbră de teamă şi ruşine pentru apartenenţa noastră la toate valorile Bisericii şi Neamului. Costumele noastre naţionale vor arăta nu numai frumuseţea lor exterioară, dar şi duhul de unitate patriotică şi mai presus, duhovnicească. Înfrăţirea şi însufleţirea noastră să înalţe în capitală imnuri de slavă lui Dumnezeu, dar şi îmbărbătare şi încurajare, atât pentru cei care ne însoţesc, cât şi pentru cei care ne privesc.
Pregătiţi-vă, iubiţi fraţi şi surori, şi pe dinlăuntru , cu post, rugăciune, fapte bune, împărtăşire din Hristos Euharistic, Cel care ne umple de putere şi curaj sfânt, dar şi pe din afară, cu feţe senine şi cuviincioase, înveşmântate în costume populare naţionale, fiecare cu specificul zonei de unde îşi are obârşia, legătura şi atingerea pământului.
Căutaţi costumele naţionale dacă nu le aveţi deja! Întrebaţi pe cei bătrîni. Redescoperiţi-vă frumuseţea bunicilor, a moşilor şi strămoşilor voştri. Dacă puteţi, puneţi mâna pe ac şi pe urzeală şi împletiţi trecutul glorios al celor dinainte cu prezentul datoriei faţă de sfinţii noştri înaintaşi!
Aşa să ne ajute Dumnezeu! Slăvit să fie Domnul!
64 Comments