O femeie se plângea preotului duhovnic că nu poate domoli nicicum vrăjmăşia unei vecine. A încercat – zicea ea – cu multe cele, dar în zadar.
-Cu cărbunii cei aprinşi ai încercat? o întrebă preotul.
-Până la cărbuni încă n-am ajuns. Am încercat numai cu nişte apă fierbinte.
-Stai, că nu ne înţelegem bine! grăi preotul. Eu nu înţeleg să opăreşti pe vecina ta sau să-i dai foc, ci, uite,este vorba despre cărbunii cei aprinşi despre care Sf. Apostol Pavel scrie:„Preaiubiţilor! Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Dimpotrivă, dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea! Căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12, 17-21).
Ia încearcă şi cu „cărbunii” aceştia şi o să vezi că vei avea izbândă!
Fratele meu! Ai încercat şi tu cu aceşti „cărbuni aprinşi”?
Dacă nu, încearcă-i, te rog, în toate neplăcerile ce le-ai avea cu de-aproapele tău!
Pr. Iosif Trifa – 600 istorioare religioase
