Ajunge, om nehotărât! Opreşte-te! Până unde vrei să mai continui cu fărădelegile? Cât timp dragostea lui Dumnezeu să mai sufere şi să se mai lase călcată în picioare? Dumnezeu S-a coborât şi pentru tine pe pământ să îndure chinuri şi umilinţă, ca să te ridice şi pe tine la slava de care cu nevrednicie te-ai lepădat. O, cum mai poţi sta împietrit în multele-ţi păcate?
Spune-mi, ce bine ţi-au făcut ele decât că o clipă te-au îndulcit, ca apoi să-ţi lase numai amărăciune? Aminteşte-ţi însă, acum, ce dulceaţă ţi-a turnat în suflet petrecerea cu Hristos, cum te simţeai de uşor, de păreai că zbori, şi cum întreg cuprinsul îţi era numai cânt şi raze strălucitoare, căci Soarele-Hristos îţi era călăuză! Sau poate tu nici nu te-ai împărtăşit vreodată de Hristos ori ţi-a fost până acum indiferent faptul că Dumnezeu a primit o aşa grea osândă pentru tine. O, atunci rătăcirea ta este într-adevăr mare. Trezeşte-te, până nu bate ceasul doisprezece, că atunci va fi târziu. Când toţi drepţii în haină de lumină vor fi răpiţi pe nori la Nunta Mirelui Hristos, iar tu vei fi găsit nevrednic şi aruncat în focul iadului să-ţi iei plata pentru fărădelegile tale, ce vei face atunci? De ce nu gândeşti la acestea până mai este timp?
Ce sunt dezmierdările acestei lumi? Iluzii!
Eşti tânăr, eşti frumos, eşti în putere. Cine-i ca tine? Viaţa îţi e la picioare. Stoarce-i şi ultima picătură de plăcere! – îţi susură, îmbietoare în ureche, şoapta vrăjmaşului lui Dumnezeu. Şi tu stai şi o asculţi? Dar gândeşte-te, ce ţi-e tinereţea, ce ţi-e frumuseţea, ce ţi-e sănătatea, ce ţi-e averea? Mai repede decât fumul se destramă. Încearcă să prinzi fumul în palmă şi apoi uită-te ce ţi-a rămas din el! Cu ceea ce vei vedea, cu aceea ai să şi rămâi, dacă vei umbla numai după plăcerile lumii. Dar tu zici că acestea îţi dau atâta desfătare şi sufletul tău le doreşte, că fără ele nu poate. Oare? Oare sufletul tău chiar pe acestea le doreşte? O, nu! Sufletul se simte nemulţumit de ceea ce-i oferă viaţa de zi cu zi. El este într-o continuă cerere după ceva desăvârşit – şi această aspiraţie a lăsat-o Dumnezeu în noi ca să-L căutăm mai aprins pe El, Care este adevărata desăvârşire.
O, de-ai avea înţelepciune să nu pierzi o aşa binecuvântare! Dacă ai înţeles acestea, încă mai stai pe gânduri, om nehotărât? Încă nu te întorci la Dumnezeu şi încă mai continui în păcate? Ajunge! Opreşte-te!
Sora Maria, Moldova Nouă
