Al Tău Nume nu-i nici unul
dintre câte se rostesc
sau se pot rosti – oricare
ar fi-n graiul omenesc.

Tu – sau noi – Ţi-am dat un Nume,
să putem cumva vorbi
despre Tine, Care, altfel
n-am ştiut cum Te numi.

Dar adevăratu-Ţi Nume
e-ntr-un fel în care nu-s
poate nici în Cer cuvinte
ca să poată-aşa fi spus.

Noi, cu graiul, cu condeiul
sau cu tot ce-am mai avea,
niciodată-al Tău Sfânt Nume,
a-L cuprinde, n-am putea.

Numai inima, în clipe
de extaz, de har, de rai,
bănuieşte doar frumseţea
Numelui pe Care-L ai.

Slavă-acestui Nume Tainic,
Minunat şi Sfânt, şi Nalt,
Care-o să-L cântăm cum este
doar cu graiul celălalt!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014